Ce puteți face într-un city break la Florența

De când am pășit întâia dată la Florența, în primăvara lui 2009, am simțit că orașul toscan se va lăsa greu descoperit, că va fi o misiune de cursă lungă, pentru că Florența are atât de multe frumuseți ascunse, este atât de mare și înțesată de palate, parcuri, grădini, muzee și cartiere istorice, încât câteva zile de vacanță nu sunt de ajuns ca să o descoperi așa cum i se cuvine.

Pare accesibilă, pentru că centrul vechi este concentrat pe doar câteva sute de metri, Domul, Piazza Della Signoria, Ponte Vecchio și Galeriile Uffizi fiind aproape unele de altele. Distanța între acestea se parcurge lesne pe jos, pe străduțe pietruite, mărginite de cafenele, restaurante, magazine de pielărie, gelaterii și wine bars cât cuprinde. Dar aparența lejerității de a cunoaște orașul ascunde infinit mai multe nestemate. Așa că regula jocului e simplă: alegeți! Hotărâți dacă, în câteva zile, doriți doar să vă plimbați prin muzee, pentru a admira capodoperele Renașterii, dacă vreți să luați la rând palatele familiei Medici, să hoinăriți prin parcuri și grădini, să luați la pas străduțele din centrul vechi, oprindu-vă să mâncați înghețată și să beți câte un pahar de vin de Chianti sau să vizitați catedrale străvechi, pline de istorie.

Apoi, mai sunt împrejurimile! Florența se află la doar câțiva kilometri de zona Chianti, pe dealurile căreia vă puteți pierde o zi, două sau câte puteți. Așadar, dozați-vă bine vacanța la Florența, mulțumiți-vă cu ideea că nu o veți cuceri din prima, ci veți avea nevoie de mai multe vizite și gândiți-vă să reveniți în anotimpuri variate, deși, după părerea mea, septembrie-octombrie e perioada cea mai potrivită, pentru că e mai puțin aglomerat, vremea e bună pentru plimbare și culorile naturii sunt vii.

Dacă ajungeți pentru prima dată la Florența, oricât de previzibil ar părea, vă sfătuiesc să mergeți pe jos prin centrul vechi. Prin Piața Domului, Piazza della Signoria, unde sunt expuse celebre statui renascentiste, Palazzo Vecchio, Piazzale degli Uffizi (mica piață din jurul Galeriilor Uffizi), apoi luați-o spre râul Arno și celebrul Ponte Vecchio, traversați podul și plimbați-vă puțin de-a lungul râului, pentru a admira podul din mai multe unghiuri. Cu certitudine, privirile și pașii vă vor fi atrași de magazinele de pielărie, bijuterii, haine, design interior și de gelateriile și cofetăriile de pe acest traseu, așa că vă puteți petrece lejer două zile făcând doar asta și simțind că tot nu ați văzut destul!

Piața Domului

Domul din Florența

Palazzo Vecchio

Piazza della Signoria

Ponte Vecchio, peste râul Arno

Dacă timpul vă permite, urcați puțin spre Piazzale Michelangelo, de unde se deschide o panoramă uluitoare către Florența. Puteți petrece astfel o jumătate de zi, iar dacă vă țin pașii mergeți spre Palatul Pitti, unde se află mai multe muzee (cel al porțelanului, al bijuteriilor familiei Medici, galerii de artă renascentistă și modernă) și grădini generoase (Grădinile Boboli), cu fântâni arteziene asemenea.

Piazzale Michelangelo, locul în care ați vrea să stați ore în șir

Palatul Pitti, văzut din Grădinile Boboli

Palatul Pitti

Florența are origini etrusce. Este, la propriu, locul în care s-a născut Renașterea Europeană. A fost condusă, timp de câteva sute de ani, de puternica familie Medici. În perioada medievală a fost un oraș foarte bogat, iar în secolul al XIX-lea a fost, pentru o scurtă perioadă, capitala regatului italian. Sunt doar câteva puncte importante, dar ceea ce vreau să reliefez este faptul că istoria bogată a Florenței se vede, astăzi, în tot orașul, de aceea este imposibil de cunoscut într-o singură vacanță.

La Florența s-a născut, spuneam, Renașterea Europeană, în secolul al XIV-lea. Aici au creat artiști precum Giotto, Rafael, Botticelli, Leonardo da Vinci și, desigur, Michelangelo, al cărui geniu pare că plutește oriunde deasupra orașului. De aceea câteva dintre cele mai mari muzee ale lumii se află la Florența și sunt căutate, în orice sezon, de mii de oameni. La Galeria Uffizi, unde se află picturi semnate de Botticelli (Primăvara și Nașterea lui Venus), da Vinci, Lippi, Caravaggio și Michelangelo, în luna august sunt cozi la casa de bilete care pot dura și cinci ore. Dar Uffizi merită văzută. La fel și Galleria dell’Accademia, unde se află, printre alte creații celebre, David al lui Michelangelo. Despre David se spune că este cea mai cunoscută și cea mai apreciată sculptură din lume și vâzând-o de aproape rămâi, cu adevărat, împietrit de geniul lui Michelangelo. Aș avea multe de povestit aici, dar să mergem mai departe… Am reușit să văd ambele muzee abia la a treia vizită, și cred că a fost cea mai bună alegere, pentru că am avut timp să diger toate informațiile și lucrurile frumoase văzute, să fac legături între istoria orașului și acestea și le să așez, pe toate, mai bine în minte.

Galeria Uffizi

Nașterea lui Venus, pictată de Botticelli, aflată la Galeriile Uffizi

Galleria dell’Accademia

David de Michelangelo, cea mai cunoscută sculptură din lume

Aș putea să scriu încă pagini întregi despre Florența, dar mă opresc aici, spunându-vă că mi-au rămas încă multe zone neexplorate ale Florenței. De exemplu, zona San Lorenzo, în care se află și biserica purtând același nume, care ascunde multe comori semnate de Michelangelo. Dar este cel puțin un motiv pentru a reveni la Florența!

Ca să închei într-o notă italiană – adică presărată cu delicii culinare și stropită cu vin toscan – vă mai sfătuiesc să mergeți, când vi se face foame, la Mercato Centrale San Lorenzo (nu o confundați cu San Lorenzo Mercato, o piață în aer liber cu articole din piele și textile). Este un spațiu modern, construit într-o hală veche, în care sunt alăturate zeci de restaurante și baruri care servesc o mulțime de feluri de mâncare și băuturi, de la celebrele fripturi florentine, pește sau paste, până la brânzeturi fine, salate, preparate vegetariene, deserturi tradiționale toscane și, desigur, multe feluri de vin. Există și bere! Partea cea mai bună este că Mercato Centrale San Lorenzo este deschis până la miezul nopții!