Cu trenul prin Italia

Am să vă spun un secret, o poveste pe care nu am mai spus-o nimănui, decât celor două persoane dragi care m-au ajutat să ies din încurcătură. Povestea drumului meu cu trenul prin Europa începe cu o călătorie cu avionul. Ratată – cum altfel? Dar așa am învățat că, într-adevăr, cele mai bune lecții de viață vin din greșelile pe care le facem și că nimic nu e întâmplător.

În primăvara lui 2009, pe când eram redactor șef la o revistă pe care criza a doborât-o, Diva, trebuia să plec la Florența, pentru o ședință foto specială: acasă la familia lui Adrian Mutu! Am pregătit totul cu atenție – ședința foto, întâlnirea cu marele sportiv și familia lui, biletele de avion, cazarea… Totul era pus la punct. Acasă, însă, era un balamuc: ne pregăteam de mutare și toată viața a trei oameni era în vreo 30 de cutii, plus bagajul pentru Italia. Cu casa pe dos, oboseala adunată după o noapte petrecută la birou, emoțiile ședinței foto cu o miză mare și toată graba – am pierdut avionul! (pauză de râs…) Da, până atunci nu credeam că e posibil și îi judecam pe cei care ajungeau târziu la aeroport: cum naiba să pierzi avionul?! Dar am pierdut avionul spre Bologna, de unde trebuia să ajung la Florența. Așa că am fost nevoită să-mi reorganizez toată călătoria, pentru că a doua zi, la 9 dimineața, trebuia să dau ochii cu Adi și Consuelo Mutu și să îmi fac treaba. Am luat următorul avion spre Italia – care pleca după patru ore, către Treviso, de acolo am mers cu un autobuz până la gara din Mestre și am luat trenul până la Florența. Cum spuneam, tot răul a fost spre bine, pentru că am avut parte de un drum minunat, odihnitor, de-a lungul căruia am văzut locuri superbe, oameni frumoși, m-am liniștit și nu mi s-a mai părut atât de grav faptul că în dimineața aceea îmi venea să urlu de supărare.

De la aeroportul din Treviso am ajuns foarte repede, cu un autobuz, în gara Mestre. M-am descurcat foarte ușor: am cumpărat un bilet de tren, de la aparatele self-service, care a costat 25 de euro, am validat biletul înainte de a mă urca în tren și totul a decurs foarte simplu. Între Mestre și Florența sunt cam 250 de kilometri, așa că drumul cu trenul a durat vreo două ore și jumătate, cu opriri la Padova, Ferrara, Bologna Centrale și – destinația mea, Florența (gara principală, Firenze Santa Maria Novella).

Am văzut, astfel, o parte a Italiei pe care nu o mai văzusem niciodată din tren. Dealuri împădurite cu pini, coline cu vii, câmpuri cu flori-– toate, în miezul primăverii, de un verde ireal. Imaginația mea a luat-o razna și aș mai fi rămas multe ore în tren. Visam să merg cât mai departe, spre vest, spre mare, și să trec prin Pisa, spre Genoa, apoi să mă îndrept spre Coasta de Azur și să savurez, de la fereastra trenului meu, țărmul francez al Mediteranei: Nisa, Cannes, Marsilia… Așa ar arăta călătoria mea ideală cu trenul prin sudul Europei! Dar m-am oprit, în acea zi de primăvară, la Florența, unde totul a decurs foarte bine. Și am rămas cu amintiri minunate, o ședință foto frumoasă și poftă de mers cu trenul prin Europa!

Foto: arhiva personală.