Cum a fost la Rock Werchter 2012

Am să încep spunând că abia aștept anul viitor. Rock Werchter 2012 a fost extraordinar: vreme bună, multă lume, atmosferă excelentă, formații de top, organizare la fel de bună ca întotdeauna… Totul bine pus la punct, atât cât să-ți lași acolo ultimii bani!

Chiar dacă, spre deosebire de anul trecut – când au fost și Coldplay, Kings of Leon și Kaiser Chiefs – line up-ul a fost unul mai modern, după părerea mea, Rock Werchter 2012, desfășurat între 28 iunie-1 iulie la Werchter, în Belgia, a fost fără cusur. Din punctul meu de vedere, capul de afiș a fost Snow Patrol. Știu, nu se compară cu Red Hot Chili Peppers – dar nu sunt fan al acestora din urmă, așa că… Tot ce pot să spun e că merită văzuți live! Dacă vă plac, duceți-vă să-i vedeți live la București, pentru că RHCP sună foarte bine pe viu. Chiar dacă, fizic, sunt cu greu recognoscibili.

Snow Patrol a cântat în a patra zi, timp de oră și un sfert, multe melodii de pe ultimul album, Fallen Empires, dar și hit-uri mai vechi. Da, și Chasing Cars! Dar melodia mea preferată rămâne Just Say Yes!

Garbage sună, de asemenea, foarte bine live. Nu mi-aș fi imaginat prin ’99, când dădeam bairamuri cu un casetofon obosit, că voi ajunge să-i văd live. Abia aștept să-i văd și la Bestfest!

O surpriză plăcută a fost Editors, o trupă despre care, recunosc, nu știam nimic, dar care mi-a plăcut mult. Sunt britanici, vocea solistului seamănă izbitor cu a lui Dave Gahan și imită stilul celor de la Coldplay. O combinație foarte reușită, chiar dacă pare greu de digerat!

Foarte frumos au cântat Florence + the Machine! Ea e o apariție diafană, cu o voce puternică, într-un decor Art Nouveau, parcă abia ieșită dintr-un tablou de Mucha și cu un repertoriu foarte solid. Vorbea afectat (sau doar atât mai putea…) între melodii și cobora des prin mulțime, cânta extraordinar și avea referene care îți făceau pielea ca de găină.

Dincolo de muzică, Rock Werchter rămâne unul dintre cele mai bine organizate festivaluri din Europa. Faptul că la asemena proporții nu stai la cozi la mâncare sau băutură (singura coadă era la ATM, care, în mijlocul câmpului, funcționa incredibil!), că abonamentul sau biletul de intrare se transformă într-o brățară cu cip, pe care o bifezi la intrare și la ieșire, că ai la dispoziție încărcătoare pentru orice tip de telefon, jgheaburi unde poți să te speli pe mâini, sute de toalete ecologice și multe alte facilități – toate acestea te fac să îți dorești să revii, an de an.

Mai multe despre Rock Werchter 2012 și aici.