A păși pe podul de sticlă în formă de U, suspendat la 1450 de metri deasupra Marelui Canion, din Arizona, SUA, este – cu toată modestia – o dovadă de mare curaj! Pentru că senzația că plutești deasupra stâncilor abrupte îți taie respirația, în timp ce liniștea profundă e întreruptă numai de zgomotul pietrișului care cade în neant și… șuieratul corbilor!
Se pot scrie zeci de pagini despre Marele Canion. Formațiunile geologice vechi de peste două miliarde de ani, săpate de râul Colorado, care se întind pe o lungime de 446 km și ating altitudini de 1800 m, atrag imaginația geologilor, mereu în dezbatere pe tema Marelui Canion, dar și aproximativ cinci milioane de turiști anual!
Pentru că e un subiect vast, am ales să scriu despre podul de sticlă suspendat, în formă de U, din Grand Canyon West – Skywalk. Pe care am pășit în mai 2008, la un an și ceva după inaugurarea sa, în martie 2007.
Un pod de milioane (de dolari)
Skywalk se află în Grand Canyon West, pe un teritoriu care aparține tribului de indieni Hualapai. A fost deschis publicului pe 28 martie 2007, construcția sa a costat 31 de milioane $ și atrage sute de mii de turiști în fiecare an. În ciuda obiecțiilor unei părți a tribului de indieni (legate de mediu, exploatarea resurselor și a unui teritoriu vechi de milioane de ani, între altele), podul de sticlă aduce importante sume de bani indienilor Hualapai, și pentru că în jurul construcției impresionante se află tot felul de atracții turistice (restaurante, magazine de suveniruri etc.).
Am pășit pe Grand Canyon Skywalk cu ocazia unei excursii de o zi, din Las Vegas (care a costat 90$, în care au intrat drumul, biletul pentru vizitarea Skywalk și masa de prânz). Podul se află la 190 de km de Sin City, cum mai e numit orașul și, după un drum cu autocarul de trei ore (pentru că aproximativ 23 de km din drum erau complet neasfaltați și neamenajați, dar cred că din 2008 până acum au evoluat lucrurile) am ajuns la Skywalk.
Când am văzut prima dată podul, din “profil”, mi s-a părut… micuț. În fond, lungimea sa totală e de 20 de metri, mă gândeam. Pe măsură ce mă apropiam, adâncul părea tot mai aproape. Pe pod nu ai voie cu niciun bagaj, aparat foto (asta din rațiuni mercantile, probabil) și, pentru a proteja sticla, e obligatoriu să-ți învelești încălțămintea în folie de plastic. După ce am lăsat rucsacul într-un vestiar, mi-am luat inima în dinți și am pornit, hotărâtă, spre Skywalk.
Podul din sticlă se află la o înălțime de 1450 de metri deasupra Marelui Canion, într-o zonă foarte abruptă. Cuvântul vertical capătă cu totul alt sens în aceste împrejurări. Am făcut ușor primul pas, eram atât de entuziasmată de tot ce mi se întâmpla, încât adrenalina nu mai lăsa loc fricii de înălțime. Dar, după pasul al doilea… black out! M-am prins cu ambele mâini de bara dinspre interiorul podului, pe care nu am mai lăsat-o, până când am ajuns iar pe pământ, decât pentru a face o fotografie crispată! Pentru că pasul al doilea a fost însoțit de reflexul de a privi în jos. Iar ÎN JOS, prin sticlă, nu se vedea decât abis. Neant. Și câteva pietricele care porneau de lângă mine și nu se știe unde se opreau.
Știam că fundația podului din sticlă rezistentă e proiectată să susțină echivalentul a 71 de avioane Boeing 747 complet încărcate – dar asta nu mă încălzea cu nimic. De atunci, nu pot să mai privesc în jos când circul pe poduri suspendate, urc cu telecabina sau alte chestii suspendate și îmi fac curaj cu trei zile înainte dacă știu că trebuie să fac asta. Cuvântul înălțime a căpătat alte valențe de când am mers pe Skywalk. Însă peisajul e greu de descris. Liniștea, apropierea de cer, plimbarea printre pereții groși ai Canionului, care seamănă cu niște felii uriașe de tort de ciocolată, fierbințeala soarelui, vântul aprig, nisipul care ți se lipește pe față – toate astea compun amintiri memorabile.
Vizitarea Marelui Canion este una dintre experiențele care merită trăite în viață. Chiar dacă ți-e teamă de înălțimi!
Travel tips
- Primăvara și vara temperaturile pot atinge valori foarte mari în Marele Canion, așa că e bine să te protejezi de soare și căldură. Ia cu tine apă, cremă de protecție solară și ceva de pus pe cap.
- La Skywalk se poate ajunge din Las Vegas, prin excursii organizate, cu autocarul (pornesc de la 90$), care te ia de la hotel și te aduce tot acolo. Se poate ajunge și cu mașina, dacă preferi să închiriezi.
- Turiștii cu dare de mână pot face rafting pe râul Colorado, plimbări cu Hummer-ul sau elicopterul deasupra Marelui Canion. Acestea costă de la câteva sute – la câteva mii de dolari.
- Pe pod nu ai voie să mergi cu niciun bagaj și nici cu aparatul de fotografiat personal.
Foto: Bogdan Chirilă, arhiva personală
Foarte spectaculoasa aceasta minune a naturii. Doar cand vezi pozele ti se taie rasuflarea. Foarte interesant articolul. O sa revin pe acest blog pentru a afla si alte lucruri interesante.
Va multumesc!
Am vizitat si eu Skywalk in 2014, este spectaculos. De la Las Vegas am mers cu masina personala a celor ce ne-au plimbat prin zona pana la intrarea in rezervatie . De la intrarea in Marele Canion se merge doar cu autobuzele rezervatiei, care merg regulat din jumatate in jumatate de ora si se opresc la punctele de vizitare ale rezervatiei. Biletele sunt de mai multe tipuri: cu masa sau fara masa. La fiecare punct de oprire sunt vreo 3, poti sa stai cat vrei. Skywalk este ultimul popas din traseu.
Multumim, Crina, pentru informatii, sunt bine venite! Cat mai multe vacante frumoase inainte!