După un drum de 19 ore, în care am parcurs peste 9000 de km, am ajuns la Kuala Lumpur. Obosiți, dar merită toate eforturile. E cald, oamenii sunt primitori, totul arată atât de exotic!
Am plecat de acasă la 8 dimineața (ora Bucureștiului) și am ajuns la hotel tot la 8, ora Malaeziei, cu 5 în plus față de România. Am zburat o oră și 15 minute până la Istanbul, apoi, după 4 ore de așteptare, am luat avionul spre Kuala Lumpur și am mers încă 10 ore. Nu am decât cuvinte de laudă la adresa Turkish Airlines și Malaysia Arlines, serviciile sunt foarte bune. Mi-a atras atenția frumusețea stewardeselor malaeziene, sunt atât de rafinate, rasate, frumos îmbrăcate (au niște rochii tradiționale cu imprimeuri florale în verde și roșu), pur și simplu nu-mi puteam ochii de la ele. Nici soțul meu…
Kuala Lumpur International Airport este departe de oraș, am făcut o oră și ceva până la hotelul din apropierea Turnurilor Petronas. După un somn bun de 5 ore, am pornit prin Kuala Lumpur, în jurul prânzului. Am câteva obiective în vedere, dar nu știu dacă voi putea să le bifez pe toate. Distanțele sunt destul de mari și nu avem decât 3 zile la dispoziție. De fapt, au mai rămas 2.
Azi ne-am plimbat în jurul Petronas Towers, prin Chinatown și Dataran Merdeka (Independence Square).
Turnurile Petronas
Turnurile gemene Petronas sunt un simbol al capitalei malaeziene și, între anii 1998 și 2004, au fost cele mai înalte clădiri din lume (măsoară, în total, 452 de metri în înălțime). Aici au sediul numeroase firme și, la parter, se află unul dintre cele mai mari mall-uri din țară, Suria KLCC, în care se găsesc reprezentanțe ale celor mai cunoscute firme (Tiffany, Tod’s, Lancel, Jimmy Choo, Chopard, Coach, Banana Republic și multe altele). Chiar lângă mall este un parc cu multă verdeață, care se întinde pe o suprafață foarte mare.
Credeam că orașul este mai poluat, sau că se simte smogul mai puternic, dar Kuala Lumpur este un oraș foarte verde, cu o vegetație extraordinară – cel puțin pentru un est-european… Datorită climei calde și umede, vegetația este de un verde deschis, strălucitor, neverosimil. Este o umezeală permanentă, care te face să suporți mai greu temperaturile de peste 30 de grade, dar care mie îmi place foarte mult. Face atât de bine la ten și la păr!
Chinatown
Chinatown se întinde în jurul străzii Petaling și este, normal, un cartier chinezesc tipic. Cu sute, mii de tarabe la care poți să găsești fake-uri (orice marcă de poșetă, ceas sau parfum), dvd-uri, CD-uri, haine, jucării, încălțăminte și, în principiu orice. Printre care se amestecă restaurante și mici magazine cu mirodenii sau fructe de care nu am auzit în viața mea, cu forme și mirosuri ciudate. Am încercat niște fructe, red dragon și white dragon, dar nu au un gust bine definit, sunt zemoase și au niște semnințe mici și atât. Chinatown e o pată de culoare pe harta orașului Kuala Lumpur. Am ajuns aici cu metroul, de la Petronas Towers, sunt 4 stații și un bilet costă 1.6 ringgits (moneda Malaeziei este MYR – Malaysian ringgit și este aproape cât leul românesc, un dolar= 3,1 MYR).
Prețurile la mâncare sau transport nu sunt mari, dar, ca turist, evident că te arzi dacă nu ești atent. Însă, venind din România, nu te sperie nimic și e destul de greu să te păcălească, știi la ce să fii atent.
Dataran Merdeka
Se traduce Independence Square și este o piață largă, în jurul căreia se află clădiri importante ale orașului Kuala Lumpur. Este vorba despre Sultan Abdul Samad Building (în prezent, sediul unor ministere, foto mai sus), Royal Selangor Club Complex (un club fondat de britanici în 1884, în fața căruia se află un teren imens de cricket) și alte sedii de bănci sau ministere.
Tot în Dataran Merdeka (Piața Independenței) are loc, în fiecare an, parada dedicată Zilei Independenței Malaeziei (31 august).
Ultimele impresii din prima zi în Asia
Malayii sunt foarte primitori, au un zâmbet pe care nu l-am văzut nicăieri altundeva. Kuala Lumpur e un oraș foarte dezvoltat, dar nou și cu multe discrepanțe. Dacă te îndepărtezi de zonele cetrale, e bine să fii foarte atent la bunuri și cu cine intri în vorbă.
Până acum, mâncarea îmi place la nebunie. Am mâncat 2 feluri de noodles (prăjiți, cu carne de vită, un pic iuți și Hokkien mee, tot noodles prăjiți, dar în stil chinezesc, cu creveți) și au fost delicioși. Nu mă dau în vânt, însă, după ramen soup (supa aceea tradițională, asiatică, tot cu noodles și mirodenii, cu gust greu de descris).
Și da, într-adevăr, jet lag-ul spre est e mult mai greu de suportat decât cel spre vest. La Kuala Lumpur sunt cu 5 ore în plus față de București, dar sunt dificil de suportat în primele zile. Pentru că e mai greu să te chinui să dormi, când la tine acasă e 6 seara, decât să încerci să mai stai treaz încă 3 ore și apoi să dormi buștean (cum pățeam în SUA, de exemplu). Nu știu dacă se înțelege… în 36 de ore am dormit doar vreo 6. Așa că… Noapte bună, pe mâine! ☺
[…] Intrarea costă 20 de ringgits pentru adulți și 10 ringgits pentru copii (cum spuneam și aici, moneda malaeziană e ringgit, care e aproape cât ron-ul […]
[…] ce m-am priceput. Am scris despre capitala Kuala Lumpur și ale sale Batu Caves, Noua Moschee sau Turnurile Petronas, insula Langkawi, fish spa și multe altele. Au rămas însă zeci de fotografii care și-au cerut […]
[…] seara și nu ne-am refuzat absolut niciun capriciu culinar, este a doua oară (după vacanța din Malaezia, din aprilie 2012), când ne-am întors acasă mai ușori decât am plecat! Mâncarea proaspătă, […]