Cred că Malaezia ne iubește. În penultima zi petrecută aici a plouat mult, așa, ca să nu ne pară chiar atât de rău că ne pregătim să plecăm… În sfârșit, am înțeles adevărata semnificație a cuvântului rainforest.
În pădurea tropicală, când plouă – plouă! Deși e sfârșitul sezonului ploios, azi norii s-au scuturat bine de tot, cu tunete și fulgere, toată dimineața. Temperatura nu scade, ci rămâne constantă, însă cantitățile de apă care cad atunci când plouă sunt destul de mari. Important e că nu ține mult. A plouat toată dimineața, iar după prânz, deși nu a ieșit soarele, am putut sta câteva ore bune pe plajă și la piscina în mijlocul căreia se află un bar cu cocktailuri delicioase.
Am mai făcut ultimele cumpărături (cadouri pentru apropiați), am început să facem bagajele și, seara, am luat cina la restaurantul thailandez din resortul la care stăm, Pahn-Thai. Am mers a doua oară acolo, nu numai pentru că mâncarea e excelentă, cât mai ales pentru că restaurantul e așezat pe apă, la capătul complexului, ești înconjurat de marea turcoaz și cerul (senin, spre seară), iar în larg se văd luminile bărcilor pescarilor. În astfel de momente îmi pare nespus de rău că niciun aparat de fotografiat nu poate reda frumusețea serilor de la malul mării.
Syafinas, cea care ne-a servit și în seara asta, e o tânără foarte frumoasă, cu un zâmbet cum rar am văzut. Am rugat-o să facem o fotografie împreună, mai ales pentru că îmi plăcea mult costumul ei.
Am o mare curiozitate pentru numele localnicilor, oriunde călătoresc. Nu îndrăznesc să îi întreb fățiș cum îi cheamă, ca să nu se simtă prost, dar trag cu ochiul atunci când pot să fur câte un nume din orice loc. În Langkawi, am aflat câteva nume foarte frumoase: Syafinas, Shahdatul, Marites și Dannalyn sunt nume feminine, iar Fatoul – masculin.
