Din prima zi petrecută în Maldive, în decembrie 2015, mi-am dorit să văd ce se află dincolo de luxul și huzurul din atolurile turistice. De aceea am făcut tot posibilul pentru a ajunge atât în capitala Male, cât și pe o insulă locală.
Când spun insulă locală, mă refer la una populată exclusiv de maldivieni, fără plaje amenajate, baruri, restaurante sau piscine. Unde turiștii pot ajunge în vizite de câteva ore sau, dacă aleg să se cazeze pe insulă (la prețuri mici), de obicei nu pot purta costum de baie, nu vor gusta picătură de alcool și, în general, vor fi departe de condițiile și serviciile din atoluri.
Vă spuneam, în alte postări, că Insulele Maldive sunt un stat insular din Oceanul Indian compus din 26 de atoluri, iar religia țării este 100% musulmană – stabilită la naștere. Din acest motiv, insulele turistice sunt un fel de “stat în stat”, pentru că, de dragul turiștilor și al taxelor foarte mari încasate de guvern, se aplică alte reguli: spre deosebire de insulele locale, aici ai voie să porți costum de baie, să bei alcool cât te ține buzunarul, să mănânci carne de porc și, în general, să te simți în vacanță ca în oricare alt loc.
Dacă vrei să vezi cum trăiesc, de fapt, maldivienii, poți vizita, pentru câteva ore, o insulă locală, în cadrul excursiilor organizate, cu ghid, de hoteluri. Prețul variază între 25-50 $, ești sfătuit să porți ținute adecvate (femeile trebuie să își acopere brațele și să nu poarte pantaloni scurți, bărbații să aibă tricou și pantaloni lungi) și să nu vă așteptați să găsiți terase, restaurante sau cafenele. Discrepanța față de insulele turistice este greu de bănuit. Sărăcie, mizerie, inerție și priviri curioase – sunt primele lucruri pe care le observi când cobori din barcă, printre gunoaie, deșeuri și pet-uri aruncate direct în ocean.
Pentru că am stat pe atolul Ellaidhoo, am vizitat insula locală Hangnaameedhoo (numele imposibil de citit se pronunță haniamedo) și am ajuns aici la ora rugăciunii, când timpul pare că stă în loc și moscheile sunt pline.
Insula locală Hangnaameedhoo
De fapt, pe insulele locale pare mai mereu că stă timpul în loc. Case sărăcăcioase, câteva magazine prăfuite, cu marfă dubioasă ținută la un loc, într-o căldură sufocantă, în care pe același raft se întâlnesc ciocolată, suveniruri, șampon, ouă, becuri, mirodenii, cabluri și multe altele… Și vine întrebarea firească: din ce trăiesc oamenii aceștia? Din turism și din comerț, mi se răspunde, deși se cam vede cu ochiul liber că nu le prea place munca, preferă să stea pe un scaun rupt în fața casei, decât să își măture curtea. Nu zic strada… Poate că m-am grăbit să îi judec, însă nu cred că sărăcia e o scuză pentru murdăria din fața casei. Și de peste tot.
După rugăciune țâșneau de după colțuri tineri pe scutere zgomotoase și poluante (ce glumă!), care vorbeau la celulare vechi și te priveau iscoditor. Am văzut puține femei, îmbrobodite din cap până în picioare la 30 de grade Celsius și trecute de prima tinerețe, care moțăiau pe scaun, în fața porții.
Am văzut însă și o școală mică și îngrijită, renovată, în care se învăța în limba engleză, care își aștepta, după Anul Nou, elevii.
Școala din Hangnaameedhoo
Am aflat și cum arată fructul pasiunii!
Clădirile oficiale (primăria, spitalul, școala) sunt curate, proaspăt renovate, spre deosebire de restul satului
Unul dintre hotelurile de pe insula locală
După vreo două ore am revenit în micul port și, de acolo, pe insula turistică. Înapoi la plaja luxoasă și costumul de baie, gândind, în modul cel mai egoist, că sunt norocoasă că m-am născut în România, în Europa. Am rămas cu un gust amar, cu un sentiment pe care mi-a fost greu să îl descriu în vreun fel. Nu e vorba de milă, poate un soi de compasiune – în sensul efortului de a înțelege cât de mult ține de alegerea lor să trăiască așa, și cât de destin.
FOTO: Arhiva personală.
S-ar putea să vă placă și:
O zi în Male, capitala Maldivelor
Culorile Maldivelor: supradoze de verde și albastru
