O zi în Malé, capitala Maldivelor

O incursiune în capitala Maldivelor, Malé, sau pe o insulă populată de localnici te aduce brusc cu picioarele pe pământ, după paradisul din insulele turistice. Sărăcia, mizeria, regulile stricte impuse de religie sau corupția politicienilor sunt doar câteva dintre motivele acestei discrepanțe.
Atmosfera relaxată, luxoasă, lipsită de orice grijă, zâmbetele gazdelor hotelurilor de lux de pe insulele izolate din Oceanul Indian sunt la polul opus al realității dure din capitala Maldivelor, Malé. De altfel, angajații hotelurilor (ca să nu spun resorturi, că nu sună prea românesc, dar totuși e cea mai bună denumire) nu vin de pe insulele locale, ci din alte țări: Sri Lanka, India, Filipine, Indonezia și altele. Nu știu exact dacă motivul este comoditatea, religia musulmană, dreptul de muncă, accesul la joburi sau câte puțin din fiecare.

Malé este capitala Republicii Maldive – stat insular din Oceanul Indian compus din 26 de atoluri formate din peste 1000 de insule coralifere, dintre care doar 220 sunt locuite. Limba națională este Dhivehi (din familia limbilor indiene), religia țării este islamul, iar moneda națională e rufiyaa (MVR): 1 USD=15 MVR. Administrativ, capitala Malé este formată din patru insule și are 130.000 de locuitori, fiind una dintre capitalele cu cea mai mare densitate a populației din lume.
Aici se află și aeroportul internațional Ibrahim Nasir, construit pe insula Hulhule, pe care se găsește și baza pentru hidroavioanele care asigură legăturile interne.

Maldivienii au fost, până în secolul al XII-lea, budiști, după care au trecut la islamism, iar astăzi populația este 100% musulmană. De aceea în localurile din capitală nu se servește alcool și nici nu veși găsi în magazine. Pe insulelele turistice, însă, găsiți de toate, acolo regimul este diferit!

Primele întrebări care mi-au venit în minte, atunci când am ajuns pe insula pe care se afla hotelul, au fost: de unde vine apa menajeră? Dar electricitatea? Cum funcționează canalizarea (impecabilă, de altfel)? Unde se duc gunoaiele? Și după ce am aflat răspunsurile am înțeles de ce sunt atât de scumpe hotelurile de lux de pe insule. Pentru electricitate se folosesc generatoare, apa menajeră este desalinizată și, în general, fiecare insulă are propriul sistem de filtrare a apei, iar localnicii folosesc mult apa de ploaie, pe care o colectează prin acoperișurile special construite și o filtrează, păstrând-o în vase speciale. Gunoaiele sunt depuse pe o insulă construită în acest scop, unde sunt sortate, o parte reciclate și restul arse. Acesta este motivul pentru care atunci când aterizezi la Malé se vede mai mereu o dâră de fum ridicându-se de pe o insulă vecină.

Înainte de aterizarea la Malé, după vacanța în insula Ellaidhoo din Maldive

Din ce trăiesc maldivienii? Din turism și pescuit. Atât. Mai produc fructe (cocos, fructul pasiunii, pepeni sau banane), pentru consumul local. În rest, totul, absolut totul este importat din Sri Lanka, India, Thailanda sau China, în mod special.

Cum arată capitala Malé? Sincer, citind impresiile altor călători înainte de a ajunge acolo, mă așteptam la ceva mult mai rău! Este o capitală vie, îți lasă impresia de siguranță mai mult ca alte orașe asiatice și nu este atât de săracă și murdară cum mă așteptam. La întoarcerea din insula Ellaidhoo, unde am stat, la aeroportul din Malé, am avut vreo 7 ore libere, așa că atunci am decis să vizităm orașul. Localnicii au sesizat timpul și disponibilitatea turiștilor străini înainte de plecarea din Maldive, astfel încât există o formă destul de bine organizată în acest scop. Chiar la sosirea în aeroport te întâmpină ghizi “autorizați”, localnici vorbitori de engleză care, pentru o sumă mică, te însoțesc pe străzile din Malé. Să nu vă fie teamă să apelați la ei, mulți turiști o fac. Puteți să mergeți și pe cont propriu, este ușor de ajuns. Puteți să lăsați bagajele în siguranță la aeroport, costă 5$/bagaj (orice plasă sau geantă este considerată bagaj, atenție!).
Ca să ajungeți în oraș este nevoie de traversați cu barca. Costă 1$/persoană o traversare, sunt bărci din 10 în 10 minute și traversarea durează cam 10 minute. Barca vă lasă foarte aproape de centru și vizitarea centrului poate să dureze o oră sau mai multe, în funcție de cât timp aveți la dispoziție. Distanțele sunt mici.

Bărcile se iau chiar din fața aeroportului

Am trecut, din mers, pe lângă Vechea Moschee, Parlament și Palatul Muliaage – fosta reședință oficială a președintelui Maldivelor, niște clădiri frumoase, exotice, cu o istorie încărcată.

Parlamentul

Palatul Muliaage

Vechea Moschee. Ceea ce vedeți sunt morminte, iar pietrele funerare simple, curbate marchează morminte ale femeilor, în timp ce pietrele decorate cu un triunghi (ascuțite) aparțin mormintelor bărbaților

Zidurile răcoroase sunt construite din coral

Am mai trecut și prin piața de pește, prin Parcul Sultanului (foarte verde și foarte mare, din păcate fotografiile nu au ieșit bine, din cauza luminii de apus) și vechiul Palat al Sultanului, o clădire minunată, în stil colonial, vopsită în alb și verde, din nefericire lăsată în paragină.

Vechiul Palat al Sultanului

Monumentul ridicat în memoria civililor și soldaților uciși într-un atac terorist petrecut la Male pe 3 noiembrie 1988

Piața de pește

Aproape de Parcul Sultanului se află Centrul Islamic și The Grand Friday Mosque, o clădire impozantă, nouă, cu multă marmură și decorațiuni aurii, devenită acum simbol al orașului, inaugurată în 1984 și construită cu ajutorul statelor din Golf, al Pakistanului, Bruneiului și Malaeziei.
Moscheea se poate vizita, dar are un program strict, în funcție de orele de rugăciuni. Este necesar să aveți o îmbrăcăminte decentă (pantaloni, fuste sau rochii lungi).

Centrul Islamic și The Grand Friday Mosque

În Malé se construiește mult: clădiri de birouri, o nouă școală și un hotel nou. Construcțiile sunt finațate de alte state (India, China, Japonia și altele), interesate de investiții în Maldive.
Cum spuneam și la început, este o mare discrepanță între luxul de pe insulele lipsite de griji și atmosfera din capitala Malé. Majoritatea patronilor stațiunilor scumpe nu sunt localnici, iar locurile de muncă sunt ocupate de străini, ceea ce explică sărăcia maldivienilor. Pe de altă parte, corupția, accesul la educație sau regulile impuse de religie îngrădesc și mai mult accesul la locuri de muncă bine plătite. Știu că există dezbateri fără sfârșit privind felul în care își tratează maldivienii femeile sau locurile în care ajung, de fapt, resturile menajere, provocând dezastre ecologice – ca să aduc în discuție doar două subiecte delicate care privesc Maldivele. Dar nu cred că boicotarea turismului în această zonă a Oceanului Indian este soluția la problemele lor. Sau, cel puțin, pe mine nu mă convinge.

În altă ordine de idei, femeile au acces la educație și ocupă funcții în Parlament, am zărit femei mergând cu scuterele prin oraș și nu sunt acoperite din cap până în picioare, cum vezi în alte țări.

Și, ca să nu închei într-o notă prea serioasă, am să vă mai spun că, spre finalul acestei zile foarte bogate, am mai vizitat piața de legume, fructe și mirodenii și am luat masa la Royal Garden Restaurant, înainte de a ne îmbarca spre aeroport, după apusul soarelui.