O vizită în Sri Lanka nu poate fi completă fără câteva plimbări cu tuk-tuk – vehiculul pe trei roți care face un zgomot de tractoraș și te hurducăie bine de tot. Am ezitat câteva zile până să mă urc în primul tuk-tuk, mai ales din cauza traficului infernal, dar mi-a plăcut!
Mi-a plăcut pentru că a fost singurul moment când m-am simțit “de prin partea locului”, am respirat parfumul arborilor exotici, al florilor și al frunzelor de banan sau cocotier ieșite de după garduri, le-am zâmbit trecătorilor, ei ne-au zâmbit nouă, ne-am ferit de arșița amiezii și ne-am răcorit pielea în bătaia vântului, pe o căldură umedă care face să ți se lipească hainele de tine imediat cum ai ieșit din casă.
http://www.youtube.com/watch?v=_2mtgMJpNeM&feature=youtu.be
Tuk-tuk este principalul mijloc de transport, pe distanțe relativ scurte, din Sri Lanka, taxiul local care te duce, te aduce și stă după tine cât poftești, la prețuri ridicol de mici. Localnicii te așteaptă, cuminți, în fața hotelului, resturantului sau magazinelor, pentru a-ți face oferte greu de refuzat: pentru 2 euro te conduc acolo unde vrei, te așteaptă oricât e nevoie și te lasă acolo unde dorești. Sau îți arată, timp de o oră, orașul, îți arată magazine de suveniruri numai de ei știute și apoi te aduc înapoi la hotel. Nu e nicio șmecherie, bacșișul poate fi mai puțin de 1 euro, localnicii sunt atât de săraci și disperați să câștige un ban, încât poți să te tocmești cu ei la nesfârșit.
Recunosc, văzând traficul din Sri Lanka și uitându-mă atent la un tuk-tuk – fără geamuri, fără uși, centuri de siguranță, zburând cu 40-50 de km pe oră sau mai mult printre autobuze, mașini, vaci (la propriu), pietoni sau câini vagabonzi – mi-a trebuit ceva timp ca să-mi fac curaj să mă sui într-unul. Am luat un tuk-tuk din fața hotelului la care am stat în Bentota, până la un restaurant din apropiere, am mers vreo 10 minute, apoi șoferul ne-a lăsat numărul lui de telefon și, după aproape două ore, a venit să ne ia. Pe drumul de întoarcere, l-am întrebat despre temple, piețe locale și alte atracții de prin partea locului, și ne-a mai dus la un magazin de ceaiuri și un templu budist cocoțat pe un deal, la un magazin de băuturi și apoi înapoi la hotel. Pentru această distracție de mai bine de trei ore ne-a cerut mai puțin de trei euro! I-am lăsat de trei ori mai mult, dar cred că am stricat piața! Și pentru că aveam numărul lui de telefon, îl chemam de câte ori aveam nevoie să mergem la restaurante din apropiere, la piață să cumpărăm fructe sau la magazine de suveniruri.
Mă tot întreb, de atunci: oare numele de tuk-tuk vine de la zgomotul pe care îl face mașinuța asta pe trei roți? Tuc-tuc-tuc-tuc-tuc-tuc-tuc…
S-ar putea să vă placă și:
Sri Lanka (5): ce am mâncat (și am băut) bun
Sri Lanka (4): Safari în Parcul Național Uda Walawe
Sri Lanka (3): croaziera la Mirissa, în căutarea balenelor și snorkeling la Hikkaduwa
Sri Lanka (2): Bentota in 26 de instantanee exotice
Sri Lanka (1): Primele impresii si fotografii
Plecăm în vacanță în Sri Lanka! Unde vine asta?
Foto: Arhiva personală. Utilizarea fotografiilor și textului sunt interzise fără acordul autorului.
Ideea de a folosi resursele locale cat mai mult cand calatoresti este foarte buna! Unul din avantaje e ca poti fi generos: cand preturile sunt asa de mici iti poti permite sa nu negociezi si sa le lasi si un bacsis care pentru tine nu inseamna mai nimic, dar pentru ei inseamna poate diferenta intre a avea si carne la masa in ziua aia.
In plus localnicii sunt generosi si ei la randul lor. In Oaxaca am stat la un hotel unde pretul era 80 de dolari pe noapte. Am facut reservare la telefon, ne-am prezentat, am stat 5 nopti si cand sa platim la urma ne-a cerut… prea putini bani! I-am zis proprietarei ca e o greseala undeva, ca 80 ori 5 e 400 si ea ne-a zis: “Ala e pretul pe care l-am pus pe internet, dar 65 de dolari oe noapte e suficient, nu e frumos sa fii lacom!” Nu cred ca mai e nevoie sa va zic ca femeia aia nu era Paris Hilton! 🙂
[…] Sri Lanka (6): la plimbare cu tuk-tuk […]
foarte detaliat articolul si imi place mult sa vad atat de multe culori…iar ideea de resurse locale o imbratisez si eu in toate calatoriile pe care le facem (eu si sotul meu). Ma refer mai mult la partea de cuisine, in sensul de produse locale, kilometru 0 etc.
Imi place mult blogul tau, o seara frumoasa