Fiecare plajă de pe coasta de est a Sardiniei este o Minune a Lumii. Uneori îți vine greu să crezi să te aflii în Europa, și nu în insule exotice din Pacific sau Oceanul Indian. Plaje cu nisip alb și ape incredibil de limpezi, în nuanțe variate de turcoaz, bleumarin sau verde, peisaje rupte din reclamele la vacanțe exotice, soare de dimineața până seara, târziu și un adevărat paradis al amatorilor de snorkeling sau diving: asta am găsit la San Teodoro, după ce am părăsit plajele sălbatice de lângă Bosa, pe partea opusă a insulei.
O dată ajunși pe plaja La Cinta, din San Teodoro, unde trebuia să rămânem patru zile, ne-am dat toate planurile peste cap: am prelungit șederea aici până la o săptămână și am anulat trei nopți de cazare din Alghero, rezervate cu patru luni înainte. Dacă tragem linie, plătim mai puțin decât prevăzusem și avem parte de o plajă publică incredibil de frumoasă, lungă, cu apă caldă, transparentă. La Cinta este minunată!
La Cinta este doar una dintre plajele zonei San Teodoro, din estul Sardiniei. La mică distanță se află și alte plaje cu totul deosebite și insulele Molara și Tavolara, care fac parte dintr-o zonă maritimă protejată. De altfel, în San Teodoro se respectă foarte mult natura, dunele de nisip din spatele plajei sunt protejate de lege, fiind interzis accesul pe dune.
Într-una din zilele petrecute la San Teodoro am făcut o excursie cu barca pe mare, în care am ajuns până la Insula Tavolara. Am văzut peisaje incredibil de frumoase! Dacă vizitați vreodată zona, vă sfătuiesc să încercați această experiență, merită! Am plecat – cu un grup de vreo 10 persoane, cu o barcă pneumatică – de pe plaja La Cinta dimineanță, la ora 9.30 și ne-am întors la ora 15.00, făcând câteva opriri pentru băi în mare și o pauză de o oră pentru prânz la Tavolara. După ce am lăsat plaja lungă La Cinta în urmă, am trecut pe lângă Punta di l’Aldia, admirând vilele luxoase ale vedetelor și fotbaliștilor italieni.
Am lăsat plaja La Cinta în urmă și am pornit, cu barca pneumatică, spre Insula Tavolara, care se zărește în spate
Punta di l’Aldia și vilele sale luxoase
În continuare, am făcut prima oprire la Cala Brandinchi, o mică plajă aflată într-un golf foarte lniștit. Cala Brandhinchi este supranumită Micul Tahiti, pentru că, în urmă cu câțiva ani, o agenție de turism a făcut fotografii aici, pentru a promova o plajă din Tahiti, pretinzând că peisajele sunt de acolo, însă italienii și-au dat seama și au revendicat imediat instantaneele!
Cala Brandinchi sau Micul Tahiti
După Micul Tahiti, am mers mai departe și am văzut, din barcă, o altă plajă luxoasă – Capo Coda Cavallo – și mica insulă Molara, după care am făcut din nou o oprire pentru bine meritata baie într-un loc spectaculos: Le Piscine di Molara. Cred că aceste adevărate bazine cu apă turcoaz și albăstruie, în care se vedea clar la peste patru metri în adâncime, au fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din excursie. Sau, poate, din toată vacanța, pentru că aici am avut, din nou, parte de o jumătate de oră de snorkeling. Totul este fantastic: culoarea azurie a mării, limpezimea apei, culoarea stâncilor, liniștea, felul în care albastrul cerului se topește în cel al mării… O zi pe care nu am să o uit niciodată.
Insula Molara
Le Piscine di Molara
Îmbătați de atâta albastru, am plecat mai depare, spre Insula Tavolara. La baza căreia am mai făcut o baie, de această dată într-o apă mai rece și mai adâncă: vreo 60 de metri, un adevărat paradis al scufundătorilor. Un pic înfricoșător prin masca de snorkeling și imposibil de prins prin lentila micului aparat de fotografiat. Tot aici am admirat Grotta della Catedrale, o grotă în care apa a săpat un dom înalt, asemănător cu cupola unei catedrale, și în care un locuitor al zonei a pus o statuie albă a Fecioarei Maria.
Grotta della Catedrale, cu statuia Fecioarei Maria
Nici nu știu când a venit ora prânzului! Pe la 12.30 am ajuns în micul port al Insulei Tavolara – mai precis, pe plaja Spalmatore – unde am poposit vreme de o oră, pentru masa de prânz – adică panini (sandvișurile) cu prosciutto crudo și mozzarella pe care le-am adus cu noi. Aici există un mic restaurant și un chioșc de unde se pot cumpăra băuturi, cafea și mâncare, dar și un loc pentru picnic.
După masa de prânz, pe drumul de întoarcere, am mai făcut o oprire în apropiere de Cala Girgolu – o altă plajă minunată, aproape de La Cinta, cu stânci în forme ciudate și apă numai bună pentru snorkeling. Pentru că la Cala Girgolu se poate ajunge în doar 10 minute cu mașina din locul în care stăm, am revenit și după două zile, pentru o dimineață de plajă și snorkeling.
Cala Girgolu
Croziera pe mare din San Teodoro a devenit una din cele mai dragi amintiri. Un capitol de care o saă-mi amintesc mereu cu mare drag, pentru că am văzut adevărate minuni ale naturii. Iarna, când o să fie frig și gri, o să-mi amintesc mereu albastrul mării de la Piscine di Molara sau apa caldă și clară de la Cala Girgolu.
S-ar putea să vă placă și:
Vacanță în Sardinia (1): trei zile la Bosa
