Natura nu încetează să mă uimească niciodată, oricât aș călători și orice aș vedea la zeci sau mii de kilometri distanță de casă. Iar ceea ce a zămislit la Pamukkale, în sud-vestul Turciei – terasele albe din travertin, pline cu apă termală – creează un peisaj unic, selenar, desprins parcă din poveștile științifico-fantastice. Din păcate, un peisaj mult prea aglomerat, cu turiști veniți din toate colțurile lumii să vadă această minune a naturii.
Mi-am dorit de foarte mult timp să ajung la Pamukkale, despre care am auzit că este un loc cu totul special. În vacanța petrecută la Istanbul am încercat de câteva ori să fac și o excursie la Pamukkale, dar distanța de 660 de kilometri m-a descurajat. Am reușit, însă, în timpul sejurului petrecut la Kusadasi – o săptămână de leneveală la malul mării, într-o climă și un peisaj perfecte.
Din varii motive am ales o excursie organizată, achiziționată la fața locului, printr-o agenție locală (Siba Tour), care a costat 40 de euro/adult și 30 euro/copil.
Am plecat devreme, la ora 7 și, înainte de a ajunge la terasele albe de la Pamukkale, am făcut o oprire la Hotelul Pam, din aceeași zonă. Mai exact, la SPA-ul hotelului, unde își are sursa unul dintre numeroasele izvoare termale din această parte a Turciei celebră pentru apele termale. 58 de grade avea apa de culoare roșiatică din terasele ruginii, iar în SPA-ul hotelului se mai răcea puțin: ajunsă la 38 de grade, este, încă, foarte caldă pentru o baie înviorătoare, dar bună de lenevit și sănătoasă pentru piele și organism.
Apa este bogată în minerale (magneziu, calciu și sulf, printre altele), iar nămolul ajută la tratarea bolilor reumatice, a hipertensiunii sau a bolilor de piele. Nu am încercat nămolul, îl păstrez pentru vârsta a treia, dar nu am ocolit, nici de această dată, Dr. fish spa – celebra pedichiură cu peștișori Garra Rufa: 5 euro și, 10 minute mai târziu, o pedichiură perfectă pentru plajă!
La o oră mult prea caldă, după prânz, am ajuns la Pamukkale. Noi și încă alte câteva sute de turiști gălăgioși! E clar, turismul de masă nu e cea mai bună alegere, dar frumusețea locurilor întrece orice neajuns de acest soi.
Pamukkale, castelul de bumbac
Așa se traduce denumirea Pamukkale, și arată, într-adevăr, ca un castel. În jurul căruia romanii au construit, în secolul al II-lea î.Hr., orașul Hierapolis. Astfel că, înainte de a ajunge la băile termale, se pot admira ruinele unui întreg oraș: rămășițele porților, teatrelor, templelor, băilor sau ale locuințelor.
Aici se află și Piscina Cleopatrei, cu apă termală foarte caldă, bogată în fier, pentru care se plătește, însă, un bilet separat.
Am ajuns, apoi, la terasele albe, din travertin, și am intrat în bazinele pline cu apă termală caldă, apă care a construit, de-a lungul timpului, un peisaj absolut fantastic. Nici arșița și nici valurile de turiști nu au reușit să umbrească bucuria care m-a cuprins atunci când am privit de acolo, de sus, de la aproximativ 2000 de metri, cerul albastru deasupra, dealurile verzi la mijloc, azuriul apelor și albul teraselor care păreau îmbrăcate într-un strat gros de gheață. Pe alocuri, terasele secate arată ca o vată de zahăr imaculată și pufoasă.
Terasele din carbonat de calciu sunt săpate de izvoarele termale bogate în calciu care vin din adâncuri și care au temperaturi între 33-36 de grade celsius. Băile termale din această zonă atrag anual sute de mii de turiști, numărul mare de vizitatori și construcțiile neautorizate ducând și la distrugerea teraselor, motiv pentru care, în prezent, numai o anumită zonă de la Pamukkale este accesibilă turiștilor. Perimetrul Hierapolis-Pamukkale a intrat în patrimoniul UNESCO în 1988.
Informații utile:
- În zona cu terase cu apă termală de la Pamukkale se intră fără încălțăminte.
- Atenție, vara este extrem de cald, îmbrăcați-vă lejer și protejați-vă pielea și capul de soare.
- Biletul de intrare la Hierapolis-Pamukkale costă aproximativ 10 euro, dar majoritatea turiștilor vin aici în excursii organizate, cu autocarul, din stațiunile de pe litoralul mării Egee (Kusadasi, Bodrum, Antalya etc.). De la Kusadasi la Pamukkale am mers aproape 4 ore cu autocarul, cu o scurtă oprire.
S-ar putea să vă placă și:
Vacanță la Istanbul (1): primele impresii
Vacanță la Istanbul (2): croazieră pe Bosfor
Vacanță la Istanbul (3): ceramica otomană Iznik
Vacanță la Istanbul (4): Buyukada, insula pe care nu circulă mașini
Vacanță la Istanbul (5): ce am mâncat (și am băut) bun în Turcia
In afara de Pamukkale, cum intrati in localitate mergeti drept inainte, ocoliti dealul pe la baza, mai mergeti cam 2km, treceti de intrarea de nord si veti ajunge în satul Karahayit (se afla cam la 5 km distanta de Pamukkale). Aici gasiti multe pensiuni si hoteluri-spa, însa ceea ce caracterizeaza aceasta micuta localitate sunt travertinele colorate (rosu, portocaliu, galben, verde etc) si nu albe ca la Pamukkale. Majoritatea “sculpturilor” colorate au fost acaparate de hotelurile-spa, insa cateva pot fi vazute si in centrul localitatii.
Am fost de doua ori la Pamukkale.Am vizitat orasul antic Hierapollis si am facut baie atat in bazinetele calcaroase cat si in piscina Cleopatrei,contra unei sume destul de mari.Senzatie unica,apa termala iti dadea o stare de relax neobisnuita,insa prezenta artefactelor te cam trezeau la realitate atunci cand te mai impiedicai ,ori mai alunecai pe cate una(am vazut destule persoane iesind bombanind din pricina juliturilor).Una peste alta a meritat din plin! Pamukkale este desprins din alta lume,cel putin primul contact a fost mirific…,am visat mult zile dupa…Insa cand m-am reintors,dupa un an,m-am cam “desumflat”…nu a mai fost aceiasi senzatie,de paradis…Sunt de acord ca este minunat si ca merita vazut cel putin o data in viata,insa dupa doua experiente ma indoiesc de autenticitatea intregului ansamblu.Este adevarat ca apele termale exista(si aici sunt unele controverse,cum ca cele car curg pe platou sunt incalzite arificial),calcarul se depune in permanenta,travertinul este real,insa mie imi pare ca natura a fost mult ajutata de om.Am constatat cum de la un an la altul aparuse un nou versant,cu bazinete cu tot,de un alb imaculat,dar paradoxal,apa raspunzatoare de creatie nu curgea nicaieri.(Se stie ca travertinul se depune in urma actiunii apei in perioade foarte luuuuuuungi de timp si se mai stie ca in absenta acesteia ,travertinul deja depus se innegreste daca nu este drenat in permanenta).Si asta se poate observa destul de bine sus pe platoul de unde incep terasele(portiunile neudate sunt maronii).Asa ca de unde un intreg versant intr-un timp atat de scurt si in lipsa apei??? Mai mult la o privire mai atenta se observa cum bazinetele erau gata formate din ceva material betonat,dupa care urmau sa fie imbracate de “calcar”…,deci forma lor de “scoica” nu-i atat de naturala pe cat pare.Pana la urma,nu neg “minunile naturii” si nu vreau sa discreditez in nici un fel aceasta creatie,doar ca am ajuns la concluzia ca ceea ce a daruit natura a fost putin mai mult prelucrat de spiritul intreprinzator al turcilor,prin prisma veniturlior incasate din turism.Oricum ar fi,iubesc Turcia si DA…,Pamukkale TREBUIE vazut !!!!!
Foarte interesant, este posibil să ai dreptate. Eu am fost o singură dată, așa că nu pot să mă pronunț… Mulțumesc pentru comentariu!
Buna
Vreau sa ma dyc in Turcia,Pamukkale,dar am citit pe Siteul Minestul afacerilor externe,si sunt multe conditii
Ce acte imi trebuie la granita daca merg cu masina personala?
Ce cazare îmi puteți recomanda Pt Pamukkale , 1 zi . Sunt in trecere către Antalya și vreau sa văd terasele
nu e un comentariu ,ci o intrebare ! in tot ce am citit pe aici toti ati fost cu masinile personale !! dar daca nu ai ,cum poti ajunge ,care este aeroportul cel mai apropiat ??? sper sa imi iertati ignoranta ,dar oricum sper sa imi raspundei !! multumesc !!
Buna, eu am am zburat la Bodrum, am fost in vacanta la Kusadasi si am luat de acolo o excursie organizata, cu grup si ghid, cu autocarul, de o zi.