Noroc că vine alta. Și le mai avem și pe cele intersemestriale, însă vacanța mare tot mică este! Dar, să recunoaștem, începutul școlii – cu mirosul ei de crizanteme, penare noi și creioane proaspăt ascuțite – este un moment atât de plăcut, pe care îl retrăiesc, acum, prin ochii copilului meu școlar.
A mai trecut o vacanță de vară, în care sper că ați strâns amintiri frumoase, v-ați odihnit, ați văzut locuri frumoase și ați trecut prin experiențe memorabile. Septembrie vine cu dimineți răcoroase, frunze galbene, zile mai scurte și forfotă pe străzi, amintindu-ne că se apropie începutul școlii! Recunosc, primele zile de toamnă mă întristează, pentru că știu că urmează luni de frig și ploaie, dar e ceva în aer care îmi aduce bucurie, iar prima zi de școală este o adevărată sărbătoare, în pofida traficului și a aglomerației din autobuze! Nerăbdarea școlarilor, emoțiile părinților, mândira care se vede pe fețele bunicilor care își duc la școală micuții cu ghiozdane noi în spate este un spectacol în sine. La care mă bucur să asist in fiecare an, în prima zi de școală.
Nu pot să nu îmi amintesc de anii copilăriei și de emoțiile primelor zile de școală, de momentul în care primeam lista de rechizite de la învățătoare și mergeam direct la librărie, ca să umplu cea mai mare șacoșă pe care o găseam cu caiete, creioane, bețișoare, acuarele Guașe sau Tempera, penarul chinezesc cu magnet, ascuțitoare, gumă de șters, stilou cu peniță și călimară. Îmi vine să zâmbesc la gândul că puțini dintre elevii de azi știu cum se umple stiloul cu cerneală, pentru că au rezerve de toate culorile, sau cum se ascute manual un set întreg de creioane, pentru că ascuțitorile moderne fac toată treaba în locul lor!
Mă uit cu jind la cariocile copilului meu, la pixurile cu gumă de șters, la markere, suporturi de creioane cu Minions sau etichetele frumos decorate și colorate. Ah, etichetele! Erau plăcerea supremă, pentru că, în anii ‘80, se găsea un singur fel de etichete, albe, cu margini albastre, care se lipeau ca timbrele. Aveam o slăbiciune și pentru gumele de șters chinezești, parfumate, pe care le mai și… gustam, din când în când, așa de frumos miroseau! Cele roz erau preferatele mele.
Septembrie 1981: cu Abecedarul în față, matricola pe umăr și penarul chinezesc pe bancă!
Pe vremea aceea nu-mi imaginam că o să vină o zi în care voi putea să comand rechizite online, să aleg dintre zecile de caiete cu coperte colorate, ghiozdane cu personajele preferate, pixuri și Frixion de toate culorile, penare echipate complet, etichete, stickere, pensule, cutii pentru mâncare, carioci parfumate și câte și mai câte! Înghit în sec și îmi spun: dacă aveam și eu așa pe vremea mea… Cine știe?! Poate învățam mai bine și acum făceam înconjurul lumii doar din scrisul pe blog! Nu-i nimic, nu e timpul pierdut. Chiar dacă vacanța mare e prea mică.
