M-am gândit, pentru o clipă, să pun titlul: „Cum am supraviețuit cutremurului din Sumatra”, judecând după știrile panicarde din presa românească. Dar nu e nici măcar amuzant. Pe zi ce trece, îmi dau seama că presa românească a luat-o razna, exagerează orice poate stârni o umbră de panică, iar publicul răspunde ca atare. La 8000 de kilometri de Indonezia, cutremurul e descris ca devastator și tsunami-ul iminent. La 1000 de km, la Kuala Lumpur, lumea își vede liniștită de viață și cutremurul e doar o știre cu scop informativ, nu senzațional.
Dar mă bucur, totuși, că nu a fost cazul să ne îngrijorăm și le mulțumesc tuturor celor care s-au gândit la noi și ne-au trimis mesaje sau ne-au sunat.
Parcul Lake Gardens
Situat în inima orașului Kuala Lumpur, Lake Gardens e un parc imens, întins pe aproape 92 de hectare, ce datează din 1888. Poți să petreci liniștit o zi întreagă aici, încojurat de verdeață, vizitând una dintre zecile de atracții: grădinile de orhidee sau ibiscus, platenarium-ul, Muzeul Poliției, rezervația de cerbi, parcul cu fluturi, parcul cu păsări, Muzeul de Artă Islamică și multe altele. Pentru că timpul nostru e limitat și am încercat să împăcăm dorințele unui copil de 8 ani cu ale noastre, am ales ultimele 3 atracții.
Când am intrat în parcul cu fluturi am crezut că am ajuns în paradis. Nu am văzut în viața mea atât de multă verdeață, flori exotice și fluturi imenși zburând în toate părțile. Pentru claustrofobi nu cred că e un loc indicat, însă mi-a plăcut la nebunie să mă plimb printre flori cu parfum puternic, fântâni arteziene și fluturi care ți se așează în păr, ca niște bijuterii frumos colorate. Intrarea costă 20 de ringgits pentru adulți și 10 ringgits pentru copii (cum spuneam și aici, moneda malaeziană e ringgit, care e aproape cât ron-ul).
După fluturi – păsările. Un parc mai mare, cu specii de păsări care se plimbă printre picioarele tale (în căutare de mâncare, probabil). Păuni, papagali, fazani, rațe, flamingo, pelicani și tot felul de vietăți înaripate de care nu am auzit niciodată. Într-un parc verde, curat, cu căderi de apă, frumos amenajat. Intrarea costă 48 de ringgits pentru adulți și 38 pentru copii. Și nu, papagalii din fotografia de mai sus nu sunt din plastic!
Muzeul de Artă Islamică
Tot în perimetrul Lake Gardens se află și acest muzeu care mi-a deschis ochii asupra frumuseții artei islamice. A fost inaugurat în 1998, într-o clădire foarte frumoasă, cu mult alb și domuri turcoaz, inundată de lumină naturală, ce se întinde pe 30.000 de metri pătrați.
Muzeul cuprinde o colecție reprezentativă pentru întreaga cultură islamică. Și nu se referă numai la lumea arabă, cu care suntem obișnuiți să asociem islamismul – ci și la prezența acestei ideologii în China, India și Asia de sud-est. La Muzeul de Artă Islamică din Kuala Lumpur se găsesc colecții de arhitectură, manuscrise ale Coranului, arme și armuri, textile, bijuterii, porțelan, sticlă, numismatică și sigilii.
Normal, am zăbovit zeci de minute la bijuterii, textile și – cel mai mult – la ceramică. Am văzut podoabe (cercei, broșe sau brățări superbe) încrustate cu diamente, perle sau jad și am aflat mai multe despre email, des întâlnit în India și Imperiul Otoman, acum 700 de ani.
Imprimeurile asiatice sunt de o măiestrie ieșită din comun: Batik (arta decorării țesăturilor manual, cu un amestec din ceară și vopsea), șaluri vechi din regiunea Kashmir, broderii, tunici străvechi, cu motive florale, animale sau mesaje religioase – le-am admirat minute în șir în vitrinele muzeului.
Dar cel mai mult mi-a plăcut galeria de ceramică. Nu am văzut până acum mozaicuri și plăci de faianță atât de frumos decorate în stil islamic, cu elemente de decor și culori pline de viață, de o grație desăvârșită.
Am înțeles încă ceva, arhitectura Turnurilor Petronas are ca element principal un motiv inspirat din arta islamică: steaua cu 8 vârfuri, intercalate cu câte un arc de cerc.
Noua Moschee Națională
Recunosc, e prima dată când intru într-o moschee și a fost o experiență interesantă. Masjid Negara (New National Mosque) din Kuala Lumpur este o construcție modernă, foarte întinsă, care poate primi 15.000 de credincioși și care a fost inaugurată în 1965. Vizitarea ei este gratuită, dar trebuie să te supui regulilor: aici nu se intră încălțat și turiștii primesc tunici speciale, care să-i acopere din cap până în picioare. Așa că am purtat și eu un soi de burka, ce mi-a acoperit capul (nu și fața!). Am admirat camera de rugăciune (o încăpere uriașă, circulară, cu spații delimitate pentru bărbați și femei) de la distanță, pentru că vizitatorii care nu fac parte din religia musulmană nu au voie să intre. Copiii – da! Indiferent dacă sunt băieți sau fete. O voluntară amabilă a luat-o pe Mara și i-a arătat o parte din camera de rugăciune.
Central Market
Pasar Seni este denumirea în malay a acestui centru comercial emblematic pentru Kuala Lumpur. Este o fostă piață de mărfuri, datând din 1888, care, în prezent, arată ca un centru comercial civilizat, cu multă savoare locală, unde se găsesc mărfuri tradiționale din Asia. Mirodenii, dulciuri, fructe, îmbrăcăminte, obiecte de decor, magazine de suveniruri, antichități și multe alte lucruri pot fi admirate (și încercate! la Pasar Seni).
Recunosc, aș fi stat ore în șir aici, ca să degust dulciuri tradiționale și să probez tunici! Am ales câteva cadouri: o rochie imprimată manual (90 de ringgits), o tunică indiană (60 ringgits) și două pareo din bumbac, mari (50 împreună, chiar am negociat!). Am gustat și dodol, desertul tradițional malaezian, care e foarte bun și foarte dulce. Are gust de caramele cu lapte moi, cu aromă pregnantă de cocos.
Gusturi exotice
Tot azi am încercat și nucă de cocos proaspătă, iar laptele de cocos mi s-a părut greu de digerat… este ca o apă sălcie, dulceagă, fără gust. Nici cocosul care se poate mânca din interiorul nucii (nuca are o culoare verde și e lemnoasă, cam cât o minge de volei) nu are un gust definit. Am mai băut suc proaspăt stors din pepene galben, lime (lămâie verde) și starfruit (un fruct galben, lunguieț, din care se taie felii în formă de stea) și sunt foarte bune. Sucurile proaspăt stoarse se vând peste tot, atât în restaurante, cât și la chioșcuri, pe stradă sau în mall-uri. Pe căldura asta, sunt foarte răcoritoare și energizante. Costă între 7 și 12 ringgits, depinde de cantitate și locul din care îl cumperi.
Am mai mâncat alte două feluri de noodles: picanți, cu creveți , pui și chili (foarte buni) și un fel de noodles cantonez, care arăta ca o piftie neînchegată, cu ou și bucăți de pui (deloc aspectuos, așa că gustul nu mai contează…). Cred că mâncarea chinezească pe care o știm noi are puține în comun cu fierturile din zona asta. Thay sau malay is better!
