Haideți cu mine într-o mică plimbare prin centrul vechi al orașului Sibiu, o bijuterie a României, poate, chiar, cel mai frumos oraș al țării noastre!
Am fost de mai multe ori la Sibiu, dar parcă cerul nu a fost niciodată atât de albastru ca în această zi însorită de sfârșit de iarnă a lui 2015. Preț de vreo două ore, într-o dimineață senină de sâmbătă de februarie, m-am plimbat pe străzile din centrul vechi al orașului, am căscat ochii mari la turnurile vechi de sute de ani, am admirat clădirile frumos zugrăvite în culori vesele, am fotografiat prăvăliile din Piața Mică, am mâncat gogoși cum numai aici găsești și am băut o cafea bună într-una din cafenelele din Piața Mare, zâmbind către copiii care alergau zecile de porumbei.
Am început plimbarea pe strada pietonală Nicolae Bălcescu, plină de magazine, restaurante, gogoșerii și cafenele. La capătul ei, am ajuns în Piața Mare din Sibiu.
Biserica Romano-Catolică, din Piața Mare
Primăria Orașului Sibiu
Muzeul Brukental
Din Piața Mare, am trecut, prin gangul de sub pe Turnul Sfatului, în Piața Mică, al cărei farmec îl depășește, după părerea mea, pe cel al suratei mai mari. Este mai linișită și mai umbrită. Privind spre dreapta, veți vedea celebrul Pod al Minciunilor, în jurul căruia s-au țesut atâtea legende, încât nu știu la care să mă opresc, legate fie de păcălelile vânzătorilor din piață, de fetele care mințeau că sunt fecioare ca să se mărite mai repede, iar apoi, descoperite, erau aruncate de pe acest pod, sau de puterile nebănuie ale punții, care știe când trecătorii mint și scoate un sunet înfricoșător… Indiferent care dintre legende vă place, știm sigur că este un pod metalic, din fontă, construit în 1859, care leagă Piața Mică de Piața Huet.
Piața Mică din Sibiu
Podul Minciunilor, de care îndrăgostiții au legat lacăte pe care și-au scris numele, ca semn al trăiniciei iubirii
Traversând Podul Minciunilor, am mers prin spatele Pieței Mici, spre Biserica Reformată și am revenit în Piața Mare
Piața Mare
Iar la final, ca să ne facă în ciudă că plecăm, Sibiul ne-a spus La revedere! cu cel mai senin peisaj văzut vreodată pe acest drum: Munții Făgăraș împodobiți de zăpadă imaculată, cu crestele semețe în soare, salutați de cel mai strălucitor soare. O fotografie vie care mi-a rămas în minte și m-a făcut să mă minunez cu glas tare: ce țară frumoasă avem!
