M-am reîntâlnit, după un an, cu aromele și culorile din Sri Lanka, o țară care te face să visezi, dar și să revii – sau să rămâi – cu picioarele pe pământ.
Pesemne că ne-a plăcut tare mult insula din sudul Indiei, fostul Ceylon, de vreme ce am revenit la fix un an după ce am întâmpinat 2014 în sudul Sri Lankăi. De data aceasta, am ales localitatea Hikkaduwa, pe care am vizitat-o în treacăt în decembrie 2013 și care este mai animată decât Bentota, unde am stat acum un an. Dacă hotelul din Bentota era mai izolat de oraș, menținându-ne în starea de turiști, Hikkaduwa este aliniată de-a lungul șoselei A2, care face legătura între capitala Colombo și fermecătorul oraș Galle, care poartă amprenta colonizatorilor olandezi.
Hikkaduwa se află la 20 de km de Galle, venind dinspre Colombo, și este una dintre zonele grav afectate de tsunami-ul devastator din decembrie 2004. Majoritatea celor de aici locuiesc în condiții mizere și își duc, probabil, traiul de pe o zi pe alta, chiar dacă turismul înflorește de la an la an. De aceea o simplă plimbare pe strada principală din Hikkaduwa, Galle Road, te aduce cu picioarele pe pământ și te face să îți dai seama ce norocos ești că te-ai născut într-o țară europeană.
Revenind la culorile Sri Lankăi, am redescoperit, din momentul în care am ieșit din aeroport, pe 27 decembrie 2014, pe la răsăritul soarelui, VERDELE. Un verde perfect, cu gust de ceai și miros de ploaie tropicală, cu arome de iasomie și pământ reavăn. Am revăzut, apoi, câmpurile de orez, dealurile cu arbori de ceai, cauciuc și scorțișoară și pădurile din care se ridicau aburii dimineții. Totul, atât de verde, ca într-un vis frumos de vară. Mai departe, verdele s-a făcut albastru înspumat, în valurile Oceanului Indian, pictat cu puncte galbene: nucile de cocos vândute pe bani mărunți pe marginea drumului de oameni cu vârste greu de ghicit, din cauza chipurilor brăzdate de soare, vânt, ploi, istorie și multă muncă.
Nici mizeria, nici praful roșiatic, traficul sau poluarea grele de suportat, umezeala permanentă sau mirosul de ulei de cocos încins nu mă vor putea face să renunț să iubesc Sri Lanka. Voi reveni aici ori de câte ori voi avea ocazia și încă mai sper ca, la pensie, să mă retrag aici, pentru a avea grijă de o pensiune clădită pe un singur nivel, vopsită în alb și cu obloane din lemn de tec, sculptate cu înflorituri și elefanți.
27 decembrie 2014: ziua în care am împlinit 40 de ani, în cel mai frumos peisaj posibil, alături de cei dragi
