Mi-am făcut un obicei din a nu scrie despre locuri, lucruri sau oameni care nu-mi plac. Așa cred că e mai bine, să păstrez vibrațiile pozitive. Și parcă-mi pare rău că acum, când am ceva de comentat, e despre România. Dar mă simt datoare, cumva, să trag și eu, ca mulți alții, niște semnale de alarmă și sper că poate, așa, vom schimba lucrurile și în turismul românesc.
Poate că ați văzut și voi prin oraș acest panou cu Turismul întors din vacanță. Și, dacă l-ați văzut, poate îmi explicați și mie despre ce este vorba: care turism? Care vacanță? Cine se întoarce? De unde și când? Și, mai ales, de ce? Eu nu înțeleg nici ce promovează acest panou plătit cu bani grei, nici cui i se adresează și nici ce vrea să spună… Poate mă ajutați voi.
M-am tot gândit de câteva săptămîni, de când am văzut acest panou, câte s-ar fi putut face cu banii plătiți pe o campanie pe care nu o înțeleg câtuși de puțin. Ca să rămân în zona turistică, mă gândesc că s-ar fi putut umple câteva gropi de pe drumul dintre Brașov și Sighișoara, că s-ar fi putut turna câțiva metri de asfalt pe orice autostradă din România, că s-ar fi putut repara niște bariere, niște semne care să te ajute să nu te învârți de patru ori în aceeași intersecție din Târgu Mureș, se puteau face niște piste pentru biciclete și… câte și mai câte se puteau face cu acești bani.
De unde vine această nemulțumire? Din faptul că, în luna august, am avut trei încercări de a face turism în România, care mi-au lăsat, fiecare, un gust amar. Îmi iubesc țara și, oricât aș călători, revin de fiecare dată cu bucurie Acasă. Nu pot să vă spun cât de fericită sunt de fiecare dată când aterizez la București și aud: bine ați venit pe Aeroportul Henri Coandă! De aceea mă încăpățânez să sper că și România va fi, într-o bună zi, o țară civilizată din Europa, în care se poate face turism de calitate. Și cu această încăpățânare am vrut să petrec weekend-ul de Sf. Maria din 2014 la mare, la Mamaia, unde nu am mai fost de vreo doi ani. Am căutat, cu câteva săptămâni înainte, un loc decent de cazare, propunându-mi ca buget maxim 100 de euro camera/noapte. Mult. Nu am găsit nimic, în toată Mamaia, la prețul pe care aș fi fost dispusă să îl plătesc, așa că am mărit un pic bugetul. Am găsit, cu greu, pe un site de rezervări, un apartament mult mai scump, l-am rezervat, iar a doua zi de dimineață proprietarii ne-au dat un sms prin care ne anunțau că apartamentul nu e disponibil în niciun weekend. Site-ul și-a cerut scuze, politicos, și ne-a oferit o alternativă “în apropiere”: o vilă la același preț, la Costinești!
Am zis, atunci, să evităm marea și am ales să mergem la Cluj Napoca. Nu mai fusesem niciodată în acest oraș despre care am auzit numai lucruri bune. Am găsit un hotel foarte bun, am ajuns cu bucurie la Cluj și am vrut să facem un tur ghidat al orașului, cu cei de la Cluj Guided Tours, pe care i-am găsit pe Facebook. Am sunat cu o zi înainte, ne-au explicat, frumos, care este locul de întâlnire, că acolo o să ne vedem cu cineva îmbrăcat într-un tricou verde și ne-au dat toate detaliile legate de turul gratuit făcut de voluntari. La ora 18.00 eram în Piața Unirii, noi și alți șapte turiști înarmați cu aparate foto și multă curiozitate. După o jumătate de oră de așteptare, am sunat la Cluj Guided Tours și ne-au spus că persoana cu care trebuia să ne întâlnim a fost acolo, ne-a așteptat și, nefiind nimeni, a plecat. Dând filmul înapoi, ne-am amintit că a fost acolo un tânăr în tricou negru, așezat lângă statuia lui Matei Corvin, care a stat cinci minute și a plecat, fără să întrebe pe nimeni nimic. Acesta a fost unul dintre cele mai mari regrete ale vizitei la Cluj Napoca – de altfel, un oraș foarte frumos și primitor.
Păcat, însă, că la întoarcerea în București am făcut nouă ore pe drum, am încercat să evităm radarele puse la ieșirea din localități, nicidecum preventiv, ci ca la vânătoare, am văzut accidente înfricoșătoare și coloane interminabile de mașini.
După o săptămână, am mers cu trenul la Sinaia. Nu mai fusesem de mult timp cu trenul, de mai bine de un an, și mi-am amintit ce țară frumoasă avem. E trist, însă, că în Gara de Nord din București nu s-a schimbat nimic față de acum 20 de ani: nici urmă de automate de bilete, ghișee neprietenoase, toalete mizerabile, gara transformată într-un imens talcioc cu iz balcanic, trenuri cu întârzieri mari și aș putea să mai spun… Ca să nu mai pomenesc de vagoane numerotate cu ajutorul unei foi A4 scrise cu marker negru. În Europa anului 2014.
Drumul cu trenul a fost foarte frumos, numai că, la întoarcerea din Sinaia, când am vrut să cumpăr bilete, cu două ore înainte de plecarea trenului, am avut un dialog suprarealist cu doamna de la ghișeu:
Eu: – Bună ziua, aș vrea două bilete la trenul de la 14.31, dacă se poate în vagonul 6, unde am deja un bilet cu loc.
Casiera (cu satisfacție): – Nu mai am niciun bilet la trenul ăsta, nici la clasa I, nici la a II-a.
Eu: – Bine, și ce putem face?
Casiera: – Vă dau bilet fără loc.
Eu: – Se mai dau bilete fără loc?
Casiera: – Da.
Eu (bucuroasă): – Dați-mi, vă rog, două bilete la același tren, în vagonul 6, fără loc. Poate avem noroc și găsim unde să stea măcar bunica.
Casiera (zâmbind): – Nu aveți cum să găsiți. Să știți că acum o săptămână oamenii au plecat pe scară, așa de aglomerat a fost.
Eu: – La același tren? Nu cred că pleacă multă lume spre București duminica la 14.31…
Casiera (convingătoare): – Credeți că vă spuneam de alt tren?
Am luat biletele și am plecat bucuroasă că putem lua același tren. Abia când a venit controlorul am descoperit că nu ne-a dat în vagonul 6, ci în 1. Mi-a părut rău că nu am verificat pe loc, că nu am avut curajul să o întreb de ce nu mai adaugă un vagon, dacă trenul se formează în Brașov și sunt atâția călători care vor să cumpere bilete… Mi-a părut rău că nu am întrebat-o de ce se vând atât de multe bilete fără loc și cum e posibil ca trenul să plece cu oameni pe scări… De fapt, aveam atât de multe întrebări în cap, încât nu știam pe care să o pun mai întâi.
Poate îmi răspunde, totuși, cineva: Care-i treaba cu turismul întors din vacanță? Care turism? Care vacanță? Cine se întoarce? De unde și când? Și, mai ales, de ce?
