Unde se mănâncă bine la Belgrad

Unul dintre motivele pentru care îmi place să revin, atunci când am ocazia, la Belgrad, sunt și restaurantele, cafenelele, wine bar-urile sau cofetăriile din capitala Serbiei. Aici am găsit gusturi desăvârșite, pe alese, la prețuri accesibile, așa cum în puține orașe din Europa am reușit.

Dacă vă așteptați să vă înșir câte feluri de cevapcici (mititei sârbești), ajvar (zacuscă), kaimak (un fel de cremă de brânză sârbească) sau plăcințele am gustat în vacanța de iarnă petrecută la Belgrad – veți fi dezamăgiți. Și nu pentru că mâncarea tradițională sârbească nu ar fi bună, dimpotrivă, este divină! Însă o găsim, aproape la fel de bună, și la Taverna Sârbului, în timp ce Belgradul poate concura cu cele mai rafinate restaurante fusion, italiene sau wine bars de oriunde – la prețuri mult mai bune. De fapt, cele mai interesante mi s-au părut localurile în care gastronomia sârbească a fost adaptată la gusturi europene (în special mediteraneene – italiene, spaniole sau franceze).

Sârbii au un adevărat cult pentru ieșitul în oraș și statul la masă cu prietenii sau partenerii de afaceri. Nu mă întrebați de unde au atâția bani, dar în orice zi a săptămânii, de dimineața până seara, târziu, restaurantele și barurile din Belgrad sunt pline ochi! Iar pentru a lua prânul sau cina ai nevoie, obligatoriu, de rezervare. Îmi place mult felul în care îmbină gustul local (care se bazează pe multă carne și grăsimi, sosuri destul de grele și iuți, deserturi cu aluat sau extrem de dulci) cu bucătăria internațională. Fusion este o noțiune bine înțeleasă în restaurantele din Belgrad.

Pe lângă savoarea mâncărurilor și listele de vinuri fără cusur, designul localurilor din centrul orașului nu este cu nimic mai prejos decât cel al restaurantelor din mari capitale ale Europei sau chiar din SUA. Tineri artiști sârbi talentați au contribuit la realizarea unor decoruri rupte, parcă, din altă lume, fie că vorbim despre design minimalist, stil mexican, artă locală sau vintage.

Cele mai bune restaurante din Belgrad

Am să încep cu locul meu preferat: restaurantul Public. Motivul pentru care îmi place este panorama asupra râului Sava, chiar înainte de vărsarea în Dunăre, dar și atmosfera, serviciul, ambianța, mâncarea și, nu în ultimul rând, o listă de vinuri demnă de tot respectul. Decorat minimalist, dar cu detalii care amintesc de America anilor ‘40, Public oferă aperitive italiene sau sârbești, cu zeci de feluri de brânzeturi sau prosciutto, asortate cu sosuri variate și pâine făcută în casă, cu măsline sau stafide. Mai departe, poți alege orice fel de friptură îți dorești, cu garnituri simple – discută cu chelnerul, care vorbește o engleză perfectă și îți aduce exact ceea ce aștepți. Am încercat un platou cu câteva feluri de fripturi care se topeau în gură, cu legume la grătar și vreo patru feluri de sosuri. Deserturile – servite din niște borcănele ca din cămara bunicii, la fel ca și sosurile – sunt de nerefuzat. Prețurile sunt pe măsură, dar atmosfera de la Public face toți banii.

La capitolul vinuri, este excelent Aurelius Kovačević, un cupaj Cabernet Sauvignon și Merlot care ajunge, în restaurante, la 22 de euro sticla. De altfel, toate vinurile de la Kovačević sunt foarte bune. Berea locală cel mai des întâlnită este Jelen și este foarte gustoasă.

Ați auzit de restaurante slow food? Eu nu, până să merg la Belgrad. ABC Slow Food este un restaurant în care poți să stai ore în șir, că nu te dă nimeni afară. Tocmai acesta este și conceptul: să comanzi multe feluri, care vin în porții foarte mici, pentru a sta cât mai mult la masă. Slow food! Aici am mâncat haloumi (brânză de capră la grătar) cu miere și nuci, un aperitiv cu roșii cherry, mozzarella și somon afumat, bruschete cu rulouri din bacon, supă de pui cu fidea, somon la grătar, cotlete de miel la grătar și clătite cu cremă de ciocolată. Meniul este bogat, dar ai nevoie de sfatul chelnerului, mai ales pentru specialitățile zilei.

Haloumi (brânză de capră la grătar) cu miere și nuci

Aperitiv cu roșii cherry, mozzarella și somon afumat

Bruschete cu rulouri din bacon

Am revenit și la Balkan Ekspres, restaurantul amenajat ca un vagon de tren, pe malul râului Sava, potrivit mai ales pentru prânzul de duminică. Aici se servesc preparate tradiționale sârbești – supa groasă de vită sau pui, dreasă cu multă smântână, cevapcici (mititei), cârnați de multe feluri, șnițel de pui cu crustă crocantă și sos dulce, clătite și multe alte bunătățuri sârbești.

Un loc pe care nu trebuie să îl ratați este Mala Fabrika Ukusa, care s-ar traduce prin mica fabrică de gusturi. Arată ca o cămară plină de borcane și borcănele cu murături sau dulcețuri, cutii cu paste, biscuiți sau mirodenii, pachete cu făină, sticle cu ulei, vin sau siropuri… o încântare! Aici te simți ca la mama acasă, iar mâncarea este pe măsură: o combinație între bucătăria locală și cea europeană. Aici am mâncat cel mai bun desert din toată vacanța – Snenokle (foto jos), foarte asemănător cu ceea ce știm drept Lapte de pasăre, niște insule din albuș care plutesc într-un sos din lapte și vanilie gros, absolut delicios…

Pentru o pauză de preparate locale, încercați pizza sau paste delicioase la La Piazza sau – de ce nu? – sushi! Moon Sushi Bar servește preparate asiatice foarte gustoase.

Iguana este locul în care am întâmpinat anul 2012 și în care am revenit cu aceeași plăcere. Aici se cântă jazz live, este locul de întâlnire al expaților, se mănâncă fusion și poți alege unul din numeroasele vinuri dintr-o lista cuprinzătoare. Iguana este amplasat într-una dintre cele mai frumoase zone ale Belgradului, tot pe malul râului Sava, ca și Public. În apropiere se află și Cantina de Frida – un alt loc care nu trebuie ratat în Belgrad! Mai ales pentru că merită să vezi un decor autentic mexican, colorat, cu mozaicuri, desene, mobilier și veselă rupte, parcă, din Mexicul Fridei Kahlo. Sâmbăta seara, Cantina de Frida is the place to be – așa cum mi-au spus prietenii mei, R. și N., care m-au însoțit în toate aceste locuri minunate și cărora le mulțumesc!