Vacanță în Africa de Sud (1): Johannesburg

Cum nu am ajuns încă pe continentul african, m-am bucurat nespus atunci când Anna a acceptat să scrie pentru Prin vacanță despre călătoria ei de două săptămâni în Africa de Sud, din luna ianuarie 2016.

Pentru mine, Africa este un teritoriu cunoscut doar din fotografii, povești sau filme, dar Kenya, Maroc sau Africa de Sud sunt pe lista de dorințe de ani buni. Anna a vizitat Africa de Sud la început de 2016 și a scris foarte frumos, cum veți vedea, despre vacanța la Johannesburg, Capetown și Durban.

Dar să vă spun, mai întâi, cine este Anna Chițan, pe care am avut plăcerea să o cunosc în toamna lui 2015, când… am hotărât să renovez baia! Dorind să-i fac o surpriză soțului meu, adică să-i redecorez baia atunci când era plecat, am găsit în paginile revistei Casa și grădina fotografii frumoase cu un apartament decorat de Anna Chițan și am căutat mai multe informații despre ea. Astfel am ajuns pe site-ul ei, www.annterior.com, unde am găsit și mai multe fotografii și idei de amenajare, pe magazinul virtual www.heartwood.ro, de unde se pot achiziționa o mulțime de obiecte pentru casă, mobilier sau decorațiuni speciale și pe pagina ei de Facebook, www.facebook.com/anna.chitan. Am luat, astfel, legătura cu ea, cumva temătoare să nu dau peste vreo tipă cu aere de mare artistă și pretenții financiare peste puterile mele și am găsit o persoană caldă, deschisă, răbdătoare și… pasionată de călătorii!
Știu că vreți să ajungeți mai repede la poveștile ei din Africa, așa că nu mai lungesc istoria cu baia, pentru că totul a ieșit minunat. Surpriza nu a mers până la capăt, dar schimbarea este evidentă!

Before

After

Așadar, dacă vreți să redecorați casa și aveți nevoie de ajutor specializat în design interior, vă sfătuiesc să apelați cu încredere la Anna Chițan!

Îi dau “cuvântul” Annei, care povestește totul despre vacanța în Africa de Sud. Urmează și un articol separat despre Capetown, acum iată cum a fost la Johannesburg, unde a petrecut 4 zile.

Locul în care te simți ca acasă

Africa de Sud este, probabil, locul cel mai îndepărtat de casă în care m-am simțit cel mai… acasa, dintre toate cele pe care le-am vizitat.

Prima oprire a fost la Johannesburg. Această primă destinație a fost mai mult o rezultantă a zborurilor disponibile, a prețurilor, proximitatea aeroportului de plecare și durata escalei, decât o opțiune bazată pe preferințe. Am zburat cu Turkish Airlines de la Istanbul, făcând doar o scurtă escală de 2 ore între zborurile București – Istanbul și Istanbul – Johannesburg.
În Joburg, cum îi spun localnicii cu drag, am ales să locuim în Sandton, o zonă indicată de toate sursele ca fiind sigură. Sfaturile cu privire la siguranță au fost numeroase, înainte de plecare, din partea tuturor celor care cunosc orasul și a fost și unul dintre primele subiecte abordate de cei de la recepția hotelului. Nu-i nimic special la acest Sandton, cu un peisaj marcat de mall-uri și clădiri de birouri, dar prioritățile sunt surprinzator de clare atunci când ai de ales să fii în siguranță într-unul dintre cele mai periculoase orașe din lume (locul 47), deși aveam să aflu, surprinsă, dupa reîntoarcerea acasă că celelalte două orașe vizitate, Capetown și Durban, erau cotate ca fiind mult mai violente și, curios, neavînd această informație de la început, percepția a fost diferită.

 

Am locuit în apropierea Pieței Mandela, o piațetă artificială creată în curtea interioară a unui mall… În fine, din categoria detaliilor practice, compania de transport UBER este extrem de populară în Africa de Sud, fiind probabil cel mai utilizat mijloc de transport de către expați și turiști. La preț de România. Da, o să revin asupra prețurilor din Africa de Sud.

Piața Nelson Mandela din Johannesburg

Maboneng și Soweto, în compania ghizilor locali

Marcați fiind de eventualitatea unor evenimente cel puțin neplăcute în cazul în care ne deplasam singuri prin oraș, dar pentru că ne doream să ieșim din Sandton, enclava sigură – dar lipsita de orice valoare turistică și să explorăm puțin partea istorică și socială a orașului, am apelat la doi ghizi absolut minunați, care ne-au dezvăluit puțin din chipul real al Joburg-ului. Însoțiți de unul dintre fondatorii Curiocity, am cunoscut o parte dintre zonele cu încărcătura istorică recentă, dar și mai îndepărtată, ale orașului. Itinerariul a început în Maboneng, unul dintre cele mai hipp zone din Joburg, revitalizată pe ruinele unui cartier altădată la fel de hip, dar căzut într-un con de umbră și marcat de criminalitate în perioada ce a urmat căderii regimului Apartheid.

Maboneng

Acum, o comunitate de tineri artiști, jurnaliști și antreprenori l-a transformat într-o adevărată destinație pentru localnici și turiști deopotrivă, atât ca zonă rezidențială, cât și ca arie de entertainment. Vechi clădiri industriale sau publice au fost transformate în locuințe, hoteluri, hosteluri (cel al Curiocity fiind unul dintre ele, unul foarte cool, de altfel), restaurante, grădinițe, spații de exprimare artistică. Se mândresc în mod deosebit cu operele de artă ale unora dintre cei mai cunoscuti artiști grafitti, care și-au lăsat declarațiile artistice pe “toți pereții”.

Ghidul nostru ne-a condus pe jos spre alte zone de interes și am descoperit că Johannesburg ar putea fi un oraș foarte frumos. Poate în curând. Am aflat mai multe despre limbile vorbite. Au 12 limbi oficiale, printre care și limbajul mimico-gestual, dar și Xhosa, care ne-a atras atenția pentru că aceia care o vorbeau păreau că tocmai compun o melodie hip-hop. Cel mai apropiat cuvânt pentru a o descrie este un fel de “plescăit”, dar în română cuvântul are o conotație negativă, iar Xhosa suna frumos și amuzant, iar engleza vorbită de sud-africani este delicioasă! Am mai aflat lucruri interesante despre tensiunile interrasiale, despre furia aurului și despre diamantele ce au adus mai multă tristețe decat bunăstare în Africa de Sud și în Africa, în general, despre Apartheid, Nelson Mandela, Desmond Tutu, Sugar Man și, din păcate, și despre Jacob Zuma, președintele lor – cel puțin – controversat.

Centrul orașului Johannesburg, deși cu potențial arhitectural, purtând încă semnele influențelor coloniale, este un loc destul de promiscuu. Fiind zona “white-only” în timpul Apartheidul-ui, unde persoanele de culoare aveau permisiunea doar să lucreze și să meargă la cumpărături, a început să se deschidă în anii ’80, apoi, la abolirea Apartheid-ului, rezidenții s-au retras în suburbii, astfel încât clădirile eliberate s-au ocupat abuziv de către cei cărora, până atunci, fuseseră privați de accesul la ele. Puțin comparabilă cu cea a Centrului Vechi din București, soarta zonei a fost marcată de sărăcie, criminalitate și de lipsa unei administrări legale sistematice și probabil că aici o blondă și un bărbos ochelarist singuri pe stradă ar întâmpina situații neprevăzute! Trebuie să spun însă că, însoțiți de ghidul nostru, n-am simțit nicio clipă vreo amenintare, ba dimpotrivă.

Localnicii se deplasează pe distanțele mari din oraș cu niște mini-autobuze care se opresc oriunde la simplul semn făcut de pe marginea străzii. Interesant este că semnele transmise șoferului sunt diferite în funcție de destinația la care vrei să ajungi. Dacă nu oprește înseamnă că destinația ta, indicată de cele două degete încrucișate sau îndreptate în jos, sau care formează un O (nu sunt sigură că astea sunt semnele, dar sunt sigură ca sunt numeroase) nu e pe traseul lui. Deși echipat pentru vreo 9 persoane, în permaneță sunt cel puțin 15 în micul autobuz. Toți pasagerii vorbesc între ei ca și cum ar fi vechi cunostințe, iar dacă ai norocul să nimerești locul din față între șofer și alt pasager înghesuit lângă tine, care contribuie la efortul șoferului de a tăia bilete și încasa bani în timp ce conduce, învârtind banii și biletele peste capul tău, experiența devine chiar una foarte amuzantă!
Plimbarea noastră s-a sfârșit la Mandela Bridge. Cam tot ce e important în Johaneesburg poartă numele lui Mandela.

În a doua aventură, în Soweto, mahalaua (township) de la marginea orașului, locuită de un milion de oameni, am fost însoțiți de Estelle, o doamna albă, în varsta de 77 de ani, care vorbea Zulu, limba vorbită de majoritatea celor de culoare. Sowetto este o mahala cu anumite zone mai dezvoltate, însă o mahala cu condiții foarte precare de viață. Casele sunt niște barăci, semi-improvizate, fără apă curentă, încălzire sau electricitate în cele mai defavorizate părți ale zonei, în care rata criminalității este foarte crescută. Ca turist, însă, însoțiți de această doamnă minunată, salutată și îmbrățișată de mulți dintre cei pe lângă care treceam, nu am simțit decât prietenia și veselia celor care locuiau aici.

Soweto

 

Deși săracă, mahalaua a fost scena unor mișcări de stradă care au făcut diferența în evoluția drepturilor persoanelor de culoare din Africa de Sud și căminul multor personaje aproape sanctificate între timp pentru contribuția pe care au adus-o la egalizarea drepturilor tuturor locuitorilor țării și eliminarea segregării oficiale. Unul dintre ei fiind Nelson Mandela. Casa memorială poate fi vizitată în regim de muzeu. Dar nu toate discuțiile referitoare la Mandela sunt sobre: am auzit și multe bârfe despre soțiile lui!

După trei zile petrecute la Johannesburg am plecat spre locuri mai “însorite”. Capetown. Aproape că am avut senzația unei alte țări. Mult mai european, relaxat, pus pe distracție și pe activități outdoor. Dar despre Capetown am să vă povestesc în alt post, pentru că merită toată atenția.

Casa Memorială Nelson Mandela