Ce am mâncat (și am băut) în Grecia

Fără să îmi propun în mod special, în vacanța petrecută în luna august, în insula Zakynthos, din Marea Ionică, Grecia, am ocolit cu desăvârșire mâncărurile din carne. Am reușit să savurez numai preparate din pește și fructe de mare, la care am “asortat” berea locală. Nu am avut parte de experiențe neplăcute, de unde trag concluzia că în Grecia trebuie să ai mare ghinion ca să mănânci prost!

După cura (neimpusă) de pește și fructe de mare, din timpul vacanței de o săptămână în insula Zakynthos, am constatat că aș putea trăi liniștită fără carne, dacă nu aș fi înconjurată de carnivori și nu aș trăi într-o țară cu climă temperată, cum este România. Cum să mănânânci caracatiță, când afară bate vântul, zăpada are un metru și sunt -10 grade?

Revenind, însă, la experiența culinară din Grecia, am mâncat bine spre foarte bine în orice loc am intrat (taverne sau restaurante cu specific local) și am descoperit că o farfurie cu măsline Kalamata poate înlocui oricând o salată de vară, că brânza feta adevărată poate ține loc de pâine sau care e diferența dintre un Saganaki autentic și unul… pentru turiști!

Ca să rămân la același subiect, Saganaki este un mod de a găti – cu sos de roșii, condimentat (se poate cere și mai puțin picant, dar e un termen relativ) iar preparatul se dă la cuptor. Am mâncat midii Saganaki, feta sau paste Saganaki. În meniurile pentru turiști mai apare un fel de brânză Saganaki prăjită (fried Saganaki cheese), care e chiar un soi de brânză pane, gustoasă, ce-i drept, dar adevărații bucătari greci strâmbă din nas când aud de asemenea blasfemie. Mie mi-a plăcut și am mai cerut!

În rest, meniul nostru din Zakynthos nu a fost foarte divers și, dacă nu vă place peștele, veți fi dezamăgiți de cele ce urmează. Am mâncat sardine sau gavros (șprot) la grătar, caracatiță la grătar, rondele de calamari pane, midii în sos Saganaki (roșu, mai picant, dar foarte gustos), midii în sos de vin alb, spaghete cu midii, creveți la grătar, icre, bruschete cu anșoa și stafide și lup de mare (Seabass) la grătar.

Pe lângă preparatele din pește am mai gustat salate grecești delicioase – simple, cu roșii, castraveți, ardei gras verde, brânză feta, măsline Kalamata și oregano și, aproape la fiecare masă, tzatziki pe lipie grecească. De fiecare dată aveam alături o farfurie cu măsline Kalamata, care merg la orice.

Ca desert, multă baclava – cu foietaj, miere și nucă din belșug, dar nu atât de însiropată cum suntem noi obișnuiți. Știu că baclavaua nu e grecească, dar e un desert des întâlnit – ca și kataiful.

Berea locală este foarte bună: Mythos sau Alpha la halbă, cu prețuri în jur de 2 euro/halba mare. Despre vinuri, ouzo, retsina sau alte licori nu pot să scriu, pentru că nu le-am încercat. Berea era prea bună! La fel cum nu pot să îmi dau cu părerea despre alte preparate cu iz local, pe care le găsești la toate tavernele tradiționale: musaca, preparate din miel, iepure sau alte animale. Pentru mine, Grecia e  locul în care aș trăi numai cu pește și fructe de mare.

Midii în sos de vin (7-8 euro/porția)

Bruschete cu anșoa și stafide (aprox. 5 euro/porția)

Măsline Kalamata (1-2 euro)

 Midii Saganaki (8-9 euro), măsline Kalamata (1-2 euro), feta Saganaki (4-5 euro)

Feta Saganaki (4-5 euro)

Mixed grilled seafood (9-10 euro)

 Cod cu sos, măsline și cartofi (12 euro)

Sardine la grătar (9-10 euro)

Sepie la grătar  cu cartofi copți (grilled squid – 10 euro)

Creveți la grătar (9 euro)

Bere Mythos draught (1.50-2.50 euro 400 ml)

Nu vreau să fac reclamă, pentru că nu am nimic de câștigat, dar și în București este un loc în care se mănâncă la fel de gustos, chiar cu savoare grecească și unde te simți bine: restaurantul Zavat (str. Popa Nan nr. 16), unde am găsit cel mai variat meniu pescăresc din București și unde am curaj să mănânc oricând scoici, caracatiță, calamari sau hamsii (un fel de).