Rock Werchter 2014: primele două zile

Cu un line-up și mai rock decât în ultimii trei ani, cu mai mulți spectatori încă din prima zi, cu soare și ploi, organizare impecabilă, atmosferă excelentă și foarte multă voie bună atât pe cele trei scene, cât și în fața lor, Rock Werchter 2014 a fost fabulos!
Ca spectator pentru al patrulea an consecutiv, fără să aștept cu noduri în gât și bătăi rapide de inimă vreo trupă (ca în 2013, când au cântat Depeche Mode și Green Day, în 2012 la Snow Patrol sau în 2011, când am văzut pe Main Stage Coldplay și Kings of Leon), la Rock Werchter 2014 mi-am propus să privesc totul mult mai relaxată și să nu mai alerg între cele trei scene. Am încercat să privesc cu detașare tot spectacolul și să văd dacă găsesc, poate, mici imperfecțiuni, ca să nu mă mai entuziasmez ca de fiecare dată. Nu am reușit nici să-mi păstrez detașarea și nici să nu mă entuziasmez – pentru că totul este perfect. Nici măcar norii, ploaia deasă și noroiul din zilele de sâmbătă 5 și duminică 6 iulie nu au reușit să umbrească în vreun fel bucuria de a fi la Rock Werchter și în 2014.

Ziua 1, joi, 3 iulie 2014

A fost cea mai plină și, zic eu, cea mai frumoasă zi din fesival: multe trupe bune, o mare de oameni, soare și căldură toată ziua. De fapt, cred că prima zi de festival este, în general, cea mai bună, pentru că ești odihnit, entuziasmat, ai bani în buzunar și nu-ți începi dimineața mahmur. După prima zi lucrurile se complică un pic, în anumite direcții, dar asta nu înseamnă că e mai puțin frumos.

De la gara din Leuven autobuzele transportă gratuit, în fiecare zi, festivalierii la Werchter și înapoi

Am ajuns la festival pe la ora 18, când începuseră, deja, cei de la White Lies să se desfășoare pe Main Stage. În acordurile lor am cumpărat bonurile pentru băutură și mâncare (un bon costă 2,50 euro), am vizitat standul cu tricouri, ne-am alimentat cu hot dogs (2 bonuri bucata) și bere (Jupiler, 1 bon paharul mic).

La 18.10 am mers la KluB C, scena unde a cântat London Grammar și am descoperit ce voce puternică are Hanan Reid, solista trupei, cât e de frumoasă și cât de bine se auzea live.
Și a urmat Placebo, locul s-a umplut de energie, am cântat, am dansat, am urlat, am aplaudat și ne-am bucurat cât am putut. A fost frumos de tot, nici nu știu când a trecut o oră și jumătate. Au inclus în playlist Every You, Every Me, For What It’s Worth și Scene Of A Crime.

Placebo a pregătit terenul pentru Metallica, show la care playlist-ul a fost alcătuit cu ajutorul publicului, care a putut să voteze online, în zilele premergătoare festivalului, piesele din show-ul de la Rock Werchter 2014. Metallica a cântat două ore și 20 de minute! Într-o formă de zile mari, implicând și antrenând publicul în cele mai importante momente, satisfăcându-i și pe cei mai pretențioși fani.

În general, publicul de la Rock Werchter este unul avizat, cu experiență în materie de concerte și festivaluri, așa că e destul de pretențios și nu se sfiește să o arate. Însă Metallica a fost la înălțimea celor mai exigente așteptări.

Ziua 2, vineri, 4 iulie 2014

Deși au fost multe trupe interesante înainte de ora 18.00, nici vineri nu am reușit să ajungem mai devreme, așa că am început ziua de Rock Werchter cu Ellie Goulding, care m-a surprins plăcut. Fără pretenții de mare vedetă rock – stilul ei este mai apropiat de pop și, uneori, chiar disco – dar cu un line-up din care nu au lipsit hit-urile Burn și Anything Could Happen, Ellie Goulding a știut să întrețină atmosfera și să facă pe toată lumea să danseze timp de o oră întreagă.

Tot la Main Stage l-am mai văzut pe Paolo Nutini, un scoțian cu origini italiene, care îl imită când cântă, când se îmbracă sau își dă părul cu gel pe Bryan Adams. Dar o face cu talent și măsură. Cu siguranță, are fanele lui!
La plecare, Paolo ne-a zis: Enjoy the Monkeys!

Arctic Monkeys! Ei au fost capul de afiș al zilei, iar pentru mine, al festivalului. Acolo, la Rock Werchter 2014, au mai câștigat un fan. Deși îi ascult de prin 2009, nu am fost niciodată înnebunită după Arctic Monkeys, însă după ce i-am urmărit pe Main Stage am văzut de ce sunt cu adevărat în stare.

Au început cu Do I Wanna Know, au continuat cu Arabella, My Propeller și multe altele și au încheiat, desigur, cu R U Mine?. Totul a fost minunat: energia și carisma lui Alex Turner, felul în care le sună chitările, efectele luminoase, modul în care au comunicat cu publicul – totul a fost desăvârșit.

Așa am încheiat a doua zi de Rock Werchter 2014: cu referenul de la R U Mine? în minte, care mă urmărește în continuare, ca și imaginea lui Alex în geaca lui de piele, cu părul pieptănat à la Grease și cu chitara aia a lui din care numai el știe cum scoate sunetele alea…

Line-up: