Rock Werchter 2014: ultimele două zile

Așa cum creșteau emoțiile datorate întâlnirii cu Imagine Dragons sâmbătă sau Kings of Leon, duminică – la fel se adunau norii pe cerul de la Werchter! Nu-i nimic, ne-am echipat bine, berea ne-a ținut de cald, iar atmosfera din timpul meciului Belgia-Argentina a încins de-a dreptul festivalul!

Ziua 3, sâmbătă, 5 iulie 2014

Ziua meciului de fotbal din sferturile Mondialului din Brazilia: partida Belgia-Argentina era programată la ora 18.00. Imagine Dragons pe scena The Barn: la ora 18.00. Și noi ce facem?!
La Werchter, în perimetrul festivalului, a fost amenajat un ecran imens pentru cei care au dorit să vadă meciul, și mă așteptam ca toată lumea să rămână acolo timp de două ore.

Am ales Imagine Dragons și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut câtă lume a făcut același lucru! Nu am prea înțeles de ce nu au cântat pe Main Stage. The Barn este o scenă mică, într-un cort, unde se aude perfect, dar… nu e ca pe scena cea mare. Imagine Dragons au cântat timp de o oră și au inclus, bineînțeles, și hit-urile Radioactive și Demons. Sună foarte bine live, au nerv, îmi place foarte mult stilul lor indie rock și cred că vom auzi și de acum încolo de trupa din Las Vegas.

După repriza a doua a meciului a început să plouă. Și să plouă. Și să plouăăăă! Am mai ascultat, apoi, la Main Stage, The Black Keys și seara, după ora 22:00, la The Barn, au cântat Pixies. Din păcate, ploaia și-a făcut de cap, belgienii erau dezamăgiți de meci, așa că nu a fost cea mai veselă seară, motiv pentru care cred că s-a vândut foarte multă bere sâmbătă…

Ziua 4, duminică, 6 iulie 2014

Când am văzut line up-ul ultimei zile, îmi venea să pun mâna pe telefon și să-i întreb pe oamenii ăia: cum ați putut să înghesuiți atâtea trupe bune într-o zingură zi?! De ce ați suprapus Franz Ferdinand cu Lykke Li? De ce ați programat Haim la ora 15.20, când abia luăm micul dejun?!

Nu am să primesc răspunsurile niciodată, așa că am să încep cu cel mai vesel moment de la Rock Werchter 2014: Rudimental. O trupă foarte happy, colorată (și la propriu, și la figurat), plină de energie, cu melodii bune de dansat. Mai ales în așteptarea ploii. Muzică electronică, amestecată cu puțin bass, soul, cu trompete, clape, tobe de toate felurile și, mai ales, voci extraordinare și multă mișcare scenică. Rudimental a fost super cool!

Din nou, a început să plouă. Și să plouă. Și să plouăăă! Și de data asta prietenul nostru, Jupiler, ne-a venit în ajutor.
După Rudimental am făcut o vizită la KluB C, unde cânta Passenger, care nu m-a convins deloc. A început prin a ne povesti că toată lumea crede că Passenger este o trupă, dar, de fapt, nu este o trupă, ci doar el, cu chitara lui. Și că o să cânte niște melodii cam deprimante, pe ploaia aia. Și aici m-a pierdut, așa că am luat-o din nou spre Main Stage, ca să ne pregătim pentru Bastille. Bine am făcut! Am cântat cu englezii cu nume francez (doar pentru că solistul, Dan Smith, e născut pe 14 iulie, și nu din alt motiv), am dansat, am strigat și am fluturat steagul României. Și-au început concertul-ul de o oră cu refrenul din Twin Peaks și, evident, au cântat și Laura Palmer și Pompeii – cu care au încheiat. Sunt sigură că vor face show și la Summer Well, abia aștept să-i văd și la Buftea în august!

Mai aveam trei ore până la Kings of Leon, nu mai aveam răbdare! Noroc că între timp au cântat Franz Ferdinand. Deși i-am mai văzut de câteva ori, mă minunez de fiecare dată cât de mult seamănă trupa asta cu The Beatles. Cu costumele lor bizare, cu frezele demodate și mișcări din anii ‘60, cu solo-uri de tobe și chitară, au reușită să comprime o oră și un sfert în doar câteva zeci de minute. Pentru că nu am simțit când a trecut timpul!

După ce au terminat, mai erau doar 45 de minute până la Kings of Leon! Nu mai știu dacă ploua sau nu, deja totul era ud de la un capăt la altul și de sus în jos, așa că nu mai conta. Șitu doar că atunci când a apărut scris, pe fundalul scenei principale, Mechanical Bull, în mod sigur nu ploua nicăieri în lumea asta. Și știam că avea să fie cel mai reușit show de până acum al băieților de la Kings of Leon, pentru că au un album nou, Caleb e într-o formă de zile mari și la Werchter se simt, deja, ca la ei acasă. Într-adevăr, au dat ce au avut mai bun. I-am văzut pentru a patra oară live și parcă nicicând nu au sunat atât de bine. Iar chitara lui Caleb… mi-e greu să descriu în cuvinte cum sună chitara lui pe scenă.

Kings of Leon au fost perfecți la Rock Werchter 2014. Au avut un setlist extrem de bine ales, în care au combinat piese noi (Supersoaker, în deschidere, Beautiful War, Temple) cu unele mai puțin recente (Radioactive, Pyro, The Immortals) și chiar cu melodii vechi de-ale lor (Crawl, Molly’s Chambers), au avut niște efecte vizuale impecabile, atât de potrivite cu ritmul, care îți induceau o stare pe care nici un CD sau playlist nu ar putea să o creeze. Au comunicat cu publicul, au fost relaxați și profesioniști, au fost – chiar dacă sună clișeistic – electrizanți, de-a dreptul!
Am vrut să plec cu refrenele lor în minte, așa că nu l-am mai așteptat pe Stromae și nici artificiile.
Am rămas (pe lângă multă apă în ghete) cu chitara lui Caleb în minte și, pe drum, m-am repezit să văd când va fi Rock Werchter la anul.
Werchter rocks!