Miami Beach: plajă nesfârșită și stil Art Deco

M-am gândit bine: Miami Beach a fost partea cea mai frumoasă din vacanța de 3 săptămâni în America, din iulie 2015. New York-ul rămâne orașul meu iubit, pe care l-am găsit neschimbat, iar la New Orleans nu te distrezi dacă mergi cu cineva care are mai puțin de 21 de ani.
Miami Beach a câștigat în mod detașat, poate și pentru că nu mă așteptam la o plajă atât de frumoasă. Este ca în filme! Ba nu, mai frumoasă. Nesfârșită, cu nisip fin și curat, o apă limpede, caldă, în culori azurii și în care am înotat ca într-o piscină în care treceau pe lângă noi pisici de mare, pești mici și mari sau se furișau crabi și șerpi de mare.
Miami Beach este un oraș-stațiune de lângă orașul Miami din sudul statului Florida din SUA, pe malul Oceanului Atlantic. Am scris mai multe despre formarea stațiunii aici, dacă doriți să aflați și alte informații.

Întâmplător – sau nu?! – am ajuns aici chiar în anul în care orașul sărbătorea 100 de ani de existență. Da, ați înțeles bine, atât de tânăr este! Stațiunea are 90.000 de locuitori stabili și este una dintre principalele destinații de vacanță ale americanilor, atât pentru plaja incredibilă și sporturile nautice, cât și pentru viața de noapte extraordinară!

Cea mai bună perioadă a anului pentru a vizita Miami Beach este primăvara, între lunile martie-mai, când sunt între 26-29 de grade C. Între iunie-noiembrie e sezonul uraganelor, când, teoretic, este extra-sezon și e foarte cald (30-32 de grade C) și umed – dar chiar și așa, turiștii se înghesuie să se bronzeze pe malul Atlanticului. În restul anului sunt ploi răzlețe și este cald (25-29 de grade C).

După uraganul Andrew din 1992, care a afectat grav Miami Beach, turnurile de control ale salvamarilor au fost reconstruite și decorate într-un stil unic. Azi, ele sunt un simbol al orașului Miami Beach

Art Deco District: eleganța anilor ’30 păstrată până azi

Am fost în South Beach, pentru a ne caza la unul dintre hotelurile construite la începutul secolului al XX-lea în stil Art Deco – un curent care îmi place foarte mult și căruia i se datorează farmecul stațiunii, după părerea mea.
Plimbându-mă prin Districtul Art Deco din Miami Beach parcă așteptam să iasă, din hotelurile zugrăvite în culorile mării, grupuri de fete îmbrăcate în rochii Charleston, cu pălării cochete și bărbați cu pantaloni albi și veste asortate, grăbindu-se spre una dintre zecile de terase pentru a da gata cocktail-uri cu rom. Mult rom. Am așteptat grupurile, dar nu au venit, pesemne erau la plajă.

Ocean Drive, pe faleza din Miami Beach. Am stat la hotelul Avalon, de pe această stradă, pentru a fi aproape de plajă și de restaurantele cu specific mexican și cubanez

Curentul Art Deco a venit din Franța, după Primul Război Mondial, când lumea era sătulă de conflicte și cu poftă de viață. Industrializarea masivă și dezvoltarea tehnologică și-au pus amprenta și în arhitectură, stilul Art Deco fiind descris prin linii și forme geometrice clare, ornamente florale și culori vii.
Pentru admiratorii Art Deco, Miami Beach este Paradisul! Aici s-au construit, în anii 1920-’30-’40, sute de clădiri în acest stil, care azi fac parte dintr-o zonă protejată de legi urbanistice.
Într-una dintre după-amiezele însorite de iulie, când temperatura sărea de 32 de grade C și umezeala din aer făcea să se lipească hainele de tine imediat cum ieșeai din hotel, am vizitat și micul Muzeu Art Deco din Miami Beach. Intrarea costă 5$ și merită din plin, pentru că vă dă ocazia să înțelegeți multe lucruri din istoria acestei stațiuni și din evoluția stilului Art Deco. Plus că în interior este aer condiționat!

Sunt expuse obiecte care au aparținut familiilor venite în vacanță aici, afișe artistice ale epocii, costume de baie, obiecte de vestimentație și accesorii din anii ‘20-‘40, ilustrate și fotografii cu personalitățile locului sau arhitecți care au contribuit la conservarea clădirilor Art Deco în Miami Beach.
Am părăsit micul muzeu cu regretul că nu am trecut prin Miami Beach cu 80 de ani mai devreme, pentru a lua parte la petrecerile fabuloase de pe malul Atlanticului și cu speranța că voi întâlni, până la urmă, grupul de petrecăreți în haine Charleston… Încă îi mai caut.